Wilhelm Ostwald, chimist și filozof german

Wilhelm Ostwald (născut la 2 septembrie 1853, în Riga, Letonia, Imperiul Rus – decedat la 4 aprilie 1932, lângă Leipzig, Germania) a fost un chimist și filozof german, care a jucat un rol esențial în stabilirea chimiei fizice ca ramură recunoscută a științei chimice. În 1909, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie, pentru contribuțiile sale în domeniul catalizei, echilibrelor chimice și vitezelor de reacție chimică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Ostwald#/media/Fi%C8%99ier:Ostwald.jpg

Ostwald a fost al doilea fiu al lui Gottfried Ostwald, un meșter tonetar, și al Elisabethei Leuckel, ambii descendenți ai imigranților germani. După studiile sale inițiale în Riga, s-a înscris în 1872 la Universitatea din Dorpat (actualmente Tartu, Estonia), unde a studiat chimia sub îndrumarea lui Carl Schmidt. A obținut o diplomă de candidat în 1875, urmată de un masterat în 1876 și un doctorat în 1878.

În 1880, Ostwald s-a căsătorit cu Helene von Reyher, cu care a avut două fiice și trei fii, unul dintre aceștia, Wolfgang Ostwald, devenind un cunoscut chimist specializat în coloid. După mutarea familiei la Leipzig, în 1888, Ostwald și familia sa au devenit cetățeni germani.

În 1881, Ostwald a fost numit profesor titular de chimie la Institutul Politehnic din Riga. Șase ani mai târziu, în 1887, a acceptat catedra de chimie fizică la Universitatea din Leipzig, unde a rămas până la pensionarea sa în 1906. În acea perioadă, chimia, în special în Germania, era dominată de chimia organică sintetică, care se concentra pe investigarea produselor obținute din compuși chimici. Ostwald a recunoscut necesitatea unei înțelegeri mai profunde și cantitative a problemelor generale ale chimiei, precum afinitățile chimice în reacțiile chimice. El a urmărit acest obiectiv prin aplicarea măsurătorilor fizice și a raționamentului matematic.

În 1875, Ostwald a început să studieze echilibrul chimic într-o soluție apoasă în care doi acizi concurează pentru a forma o reacție acido-bazică cu o bază. Pentru a nu perturba echilibrul chimic prin analiza directă, el a adaptat măsurători fizice, precum volumul, indicele de refracție și conductivitatea electrică, pentru a analiza reacțiile indirect. În 1884, Ostwald a primit teza de doctorat a chimistului suedez Svante Arrhenius, care susținea că sărurile, acizii și bazele se disociază în ioni încărcați electric atunci când sunt dizolvate în apă. Această teorie a disocierii a devenit ulterior fundamentul chimiei fizice, iar Ostwald a fost unul dintre primii care a recunoscut valoarea acesteia, contribuind astfel la dezvoltarea ei.

Ostwald a fost deosebit de prolific în sistematizarea chimiei fizice și în promovarea acesteia. A revoluționat chimia analitică prin aplicarea teoriei soluțiilor și a indicatorilor. În 1887, a fondat revista „Zeitschrift für physikalische Chemie”, care a devenit rapid publicația standard în domeniu. Institutul său de Chimie Fizică din Leipzig a atras studenți și cercetători din întreaga lume, mulți dintre aceștia devenind ulterior profesori de chimie fizică.

Ostwald a adus contribuții semnificative și în domeniul catalizei, prin explorarea vitezelor de reacție și recunoașterea catalizei ca schimbare a vitezei de reacție datorită prezenței unui compus străin. A fost primul care a distins cataliza de inițiere și de autocataliză, subliniind importanța acesteia în sistemele biologice.

De-a lungul carierei sale, Ostwald a devenit tot mai interesat de aspectele culturale și filozofice ale științei. În 1889, a început să republice lucrări clasice de știință în seria „Klassiker der exakten Wissenschaften”, care a inclus peste 40 de cărți în primii patru ani. A fost, de asemenea, un susținător al termodinamicii ca fundament al științei și a dezvoltat o filozofie numită „energetică”, care postula primatul energiei asupra materiei. În acest context, Ostwald a respins inițial atomismul, însă în 1909 a acceptat dovezile experimentale care susțineau ipoteza atomică.

După pensionarea sa din 1906, Ostwald a continuat să lucreze ca cercetător independent, concentrându-se pe teoria culorilor, o pasiune veche. A dezvoltat un sistem de clasificare a culorilor, a produs specimene în laboratorul său și a fost activ în reformarea educației artistice. Wilhelm Ostwald a murit în 1932, la proprietatea sa de lângă Leipzig, după o scurtă suferință, și a fost înmormântat pe terenul său privat.

Ostwald a fost un om de știință în sensul cel mai larg, un scriitor prolific și un reformator pasionat în domeniul științei, având un impact durabil în numeroase domenii științifice și culturale.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Wilhelm-Ostwald/Other-notable-activities