Virginia Zeani, solistă română de operă

Virginia Zeani (născută Virginia Zehan; 21 octombrie 1925, Solovăstru, Mureș, România – 20 martie 2023, West Palm Beach, Florida, SUA) a fost una dintre cele mai prestigioase soprane lirice din secolul XX. De-a lungul unei cariere de excepție, ce s-a întins pe mai bine de trei decenii, Zeani a dominat scenele de operă din întreaga lume, fiind considerată „prima donna assoluta” a Teatrului de Operă din Roma timp de 25 de ani.

Virginia Zeani a început studiile universitare în literatură și filosofie la Universitatea din București, dar a decis să urmeze cariera muzicală, luând lecții de canto cu Lucia Anghel și soprana Lidia Lipkovskaia. La doar 19 ani, și-a continuat studiile în Italia sub îndrumarea tenorului Aureliano Pertile, unul dintre favoriții marelui dirijor Arturo Toscanini. Pregătirea sa de elită i-a permis să construiască o carieră impresionantă, interpretând peste 60 de roluri diferite.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Zeani#/media/Fi%C8%99ier:Virginia_Zeani_(1963).jpg

Debutul său a avut loc în 1948, la Teatrul Comunal de Operă din Bologna, în rolul Violettei din La Traviata de Giuseppe Verdi. Aceasta a fost doar începutul unei serii strălucite de apariții pe scenele celor mai renumite teatre de operă, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova și Covent Garden din Londra.

Cariera Virginiei Zeani a fost marcată de interpretările remarcabile din operele de Bel Canto, inclusiv rolurile din lucrări de Rossini, Bellini și Donizetti. A devenit o referință pentru rolurile din Lucia di Lammermoor, L’Elisir d’Amore și I Puritani, impunându-se ca una dintre cele mai bune interprete ale acestor opere.

În 1955, Zeani a debutat la Opera din Roma, unde i s-au încredințat roluri majore și i-au fost montate producții speciale, precum Alzira de Verdi și Otello de Rossini. Unul dintre cele mai mari triumfuri ale sale a fost interpretarea rolului Desdemonei în Otello, reluat cu succes pe marile scene din Berlin și New York.

Virginia Zeani a cântat alături de mari tenori precum Beniamino Gigli, Ferruccio Tagliavini, Luciano Pavarotti și Plácido Domingo. În 1956, a fost invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde a interpretat în Giulio Cesare de Haendel. Un an mai târziu, Francis Poulenc i-a încredințat rolul Blanche de la Force în premiera mondială a operei Dialogues des carmélites.

Zeani a evoluat de la roluri de soprană de coloratură la cele de soprană lirică și dramatică, interpretând cu măiestrie roluri din opere de Verdi (Don Carlos, Otello), Ceaikovski (Eugen Oneghin) și chiar opere wagneriene precum Lohengrin și Olandezul zburător.

După retragerea sa de pe scenă, în 1983, Zeani a devenit profesor de canto la Indiana University, unde a contribuit la formarea unei noi generații de cântăreți de operă. Printre studenții săi de succes se numără soprana Angela Brown, care a debutat cu rolul titular din Aida la Metropolitan Opera din New York în 2004.

Virginia Zeani a lăsat moștenire o discografie valoroasă, inclusiv înregistrări ale operelor La Traviata și Tosca. De-a lungul carierei sale, a fost omagiată pentru vocea sa flexibilă și tehnica vocală impecabilă, ce i-a permis să exprime o gamă largă de emoții și nuanțe dramatice.

Pe lângă cariera sa artistică, Virginia Zeani a fost o devotată credincioasă a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Pentru contribuțiile sale remarcabile, Zeani a primit titluri de doctor honoris causa de la Universitatea Națională de Muzică din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 2011, regele Mihai I i-a conferit Decorația Regală „Nihil Sine Deo”. În octombrie 2022, cu puțin timp înainte de moartea sa, a fost inclusă în OPERA America Hall of Fame.

Virginia Zeani rămâne una dintre cele mai strălucite soprane ale secolului XX, o figură emblematică în istoria operei și un simbol al rezistenței spirituale.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Zeani