Dimitrie Onciul, istoric român

Dimitrie Onciul (născut pe 26 octombrie 1856 în Straja, județul Suceava – decedat pe 20 martie 1923, București) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române din 1905 și președinte al acesteia între 1920 și 1923, recunoscut ca fondator al școlii critice în istoriografia română.

Dimitrie Onciul și-a început studiile la Cernăuți, continuând la Viena, unde a urmat cursuri de epigrafie latină, paleografie, sigilografie și diplomă, având ca profesor pe Jan Urban Jarnik, filolog ceh, care i-a insuflat o puternică orientare filologică. În Viena, a participat activ la Societatea studenților români „România Jună”. În 1884, și-a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Cernăuți, cu teza „Despre începuturile ființei de stat românești”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Onciul#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_Onciul.jpg

Revenit în țară, Onciul a fost profesor de istorie și limba română la liceul din Cernăuți, iar din 1896 a predat istoria românilor la Universitatea din București. Din 1900, timp de 23 de ani, a fost director al Arhivelor Statului din București. Pe baza unei documentări ample, a studiat originile poporului român, susținând formarea sa pe o vastă arie din ambele părți ale Dunării, respingând ipoteza migrației medievale din Balcani și demonstrând dezvoltarea naturală a formațiunilor politice românești, contrar teoriei „descălecatului”. În 1922, a contribuit la înființarea Comisiei Consultative Heraldice, al cărei prim președinte a fost.

În discursul său de recepție la Academia Română din 1906, Onciul argumenta că „istoria are ca scop final înțelegerea prezentului și îndreptarea viitorului, prin cunoașterea trecutului”. Discursul a fost elogiat de Dimitrie Alexandru Sturdza, care l-a considerat un deschizător de drumuri în istoriografia românească.

Lucrări principale

• Dragoș și Bogdan, fondatorii principatului românesc (1884)
• Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană (1885)
• Radu Negru și originile Principatului Țării Românești (1890-1892)
• Originile Principatelor Române (1899)
• Românii în Dacia Traiană până la întemeierea principatelor (1902)
• Ideea latinității și a unității naționale (1919)
• Tradiția istorică în chestiunea originilor române (1906-1907)

De asemenea, Onciul a studiat istoria provinciilor românești, publicând lucrări precum: Zur Geschichte der Bukowina (1887), Din istoria românilor din Maramureș (1890), Date istorice despre Banat (1919) și Date istorice asupra Dobrogei (1919).

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.
• Ștefan Ștefănescu, Dorina N. Rusu, Bogdan-Alexandru Halic, Onciul, Dimitrie (1856-1923). Scrieri alese, Editura Academiei Române, București 2005.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dimitrie_Onciul