Povestire cu tâlc: „Maestrul”

A fost odată un maestru ale cărui cuvinte atingeau inimile tuturor. Vorbea cu atâta blândețe și iubire, încât cei care îl ascultau plecau transformați.

Într-o zi, printre oameni se afla un bărbat simplu și smerit, care a fost profund mișcat de învățăturile sale. Cu inima plină de recunoștință, s-a apropiat de maestru și i-a spus:

— Știu că ești mereu ocupat și că mulți îți caută atenția. Nu mă aștept să accepți, dar aș fi onorat dacă ai veni la mine acasă. Aș vrea să-ți ofer tot ce am mai bun.

Maestrul l-a privit cu căldură și i-a răspuns zâmbind:

— Pregătește-te. Voi veni.

Sursa foto: AI

Omul a fost copleșit de bucurie. A considerat acea zi cea mai importantă din viața lui. A cumpărat cele mai bune bucate, a ales vinul cel mai ales și a pregătit casa cu grijă, ca pentru un oaspete de seamă.

În timp ce aștepta nerăbdător, cineva a bătut la ușă. A deschis repede, dar nu era maestrul, ci o bătrână înfometată.

— Te rog, dă-mi ceva de mâncare, i-a spus ea.

Deși a fost puțin dezamăgit, omul a poftit-o în casă și i-a oferit mâncarea pregătită pentru maestru. Femeia i-a mulțumit și a plecat.

Omul a început din nou pregătirile. Curând, s-a auzit iar o bătaie în ușă. De data aceasta, era un călător obosit și însetat.

— Dă-mi, te rog, ceva de băut, i-a cerut acesta.

Omul l-a primit și i-a oferit vinul pregătit pentru maestru. După ce străinul a plecat, el s-a apucat din nou de treabă.

Nu după mult timp, cineva a bătut iar la ușă. Era un copil tremurând de frig.

— Mă poți ajuta cu ceva de îmbrăcat? a întrebat el.

Fără să stea pe gânduri, omul i-a dat hainele pregătite pentru maestru. Copilul i-a mulțumit și a plecat.

Seara a trecut, iar maestrul nu mai venea. Obosit și ușor întristat, omul s-a dus la culcare, gândindu-se că, poate, nu fusese vrednic de vizita lui.

În acea noapte, l-a visat pe maestru.

— Doamne, ai venit! i-a spus el bucuros.

Maestrul i-a răspuns cu blândețe:

— Am venit de mai multe ori. Când mi-a fost foame, m-ai hrănit. Când mi-a fost sete, mi-ai dat să beau. Când mi-a fost frig, m-ai încălzit. Tot ce ai făcut pentru ceilalți, ai făcut pentru mine.

Omul s-a trezit cu inima plină de lumină, înțelegând adevărul: maestrul trăiește în fiecare ființă, iar iubirea dăruită altora ajunge, de fapt, la el.

Morală: Adevărata iubire și bunătate se arată prin faptele noastre față de ceilalți.

Sursa: https://jurnalspiritual.ro/povestire-cu-talc-maestrul/