Virgil Gligor, medic veterinar, cercetător și profesor universitar român

Virgil Gligor (n. 11 aprilie 1918, Turdaș, jud. Alba – d. 28 ianuarie 1977, București) a fost un reputat medic veterinar român, cercetător și profesor universitar, specialist de referință în igiena animalelor domestice și ameliorarea porcinelor, considerat fondatorul științei zooigienei în România. A fost membru corespondent al Academiei Române (din 1963) și membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice (din 1969).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Gligor#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Virgil Gligor s-a născut într-o zonă cu vechi tradiții culturale, în comuna Turdaș, județul Alba. Și-a început studiile în satul natal, a urmat liceul la Alba Iulia, absolvit în 1937, iar în același an s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București, pe care a finalizat-o în 1943.

După absolvire, a activat ca medic veterinar de plasă în județele Turda și Sălaj, într-o perioadă marcată de dificultățile celui de-al Doilea Război Mondial. În 1949, la numai 28 de ani, a fost numit director al Institutului de Cercetări Zootehnice din București, funcție pe care a deținut-o timp de două decenii, remarcându-se prin stabilitate și viziune științifică.

În paralel cu activitatea de cercetare, a desfășurat o intensă carieră universitară la Facultatea de Medicină Veterinară și la Facultatea de Zootehnie din București, în cadrul catedrei de Igiena animalelor domestice. A devenit profesor titular în anul 1961, la vârsta de 43 de ani, funcție pe care a exercitat-o până la sfârșitul vieții, contribuind decisiv la afirmarea disciplinei ca domeniu fundamental al zootehniei moderne.

Experiența sa profesională l-a recomandat și pentru funcții de conducere în administrația agricolă, fiind ministru adjunct al Agriculturii în perioadele 1955–1957 și 1961–1962.

Cercetarea științifică a lui Virgil Gligor s-a desfășurat pe trei direcții majore: ameliorarea porcinelor, dezvoltarea igienei animalelor domestice și coordonarea lucrărilor de sinteză în zootehnie.

A realizat contribuții esențiale privind studiul raselor locale românești și perfecționarea acestora prin încrucișări dirijate. A avut un rol determinant în introducerea și adaptarea rasei Landrace în România și în crearea rasei Porcul Negru de Dobrogea. Cercetările sale au vizat, de asemenea, influența microelementelor asupra creșterii porcinelor, mortalitatea embrionară și metabolismul fierului la scroafe și purcei.

Virgil Gligor este recunoscut drept fondatorul zooigienei în România. A realizat cercetări fundamentale privind microclimatul din adăposturile pentru animale, influența factorilor de mediu asupra producțiilor zootehnice, calitatea apei, principiile igienice ale construcțiilor zootehnice și condițiile de creștere a animalelor în sistem industrial. Lucrările sale au pus bazele științifice ale acestui domeniu în țara noastră.

A coordonat și a contribuit la elaborarea unor lucrări fundamentale pentru zootehnia românească, între care monumentala „Zootehnia României” (în patru volume) și tratatul „Igiena animalelor domestice”, prima lucrare completă de acest tip din România. De asemenea, a elaborat numeroase manuale, cursuri universitare și materiale didactice destinate formării specialiștilor și calificării personalului din zootehnie.

Pentru activitatea sa științifică de excepție, Virgil Gligor a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) și membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice (1969). A beneficiat de recunoaștere internațională, fiind membru al Academiei de Științe din New York, al Societății Regale de Medicină din Londra și al Societății Internaționale de Igienă Animală.