Ion Vlad, sculptor român

Ion Vlad (n. 24 mai 1920, Fetești, județul Ialomița – d. 28 ianuarie 1992, Paris) a fost un sculptor român de prestigiu, stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. Personalitate marcantă a sculpturii românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Ion Vlad s-a remarcat printr-o creație monumentală solid ancorată în spațiul public, dar și printr-o activitate artistică și pedagogică importantă în mediul artistic francez.

Provenind dintr-o familie de ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan, Ion Vlad s-a născut într-un mediu rural, părinții săi fiind Petre și Alexandrina Vlad. A urmat cursurile primare, gimnaziale și liceale la Călărași, la Liceul „Barbu Știrbei”, oraș în care și-a petrecut o parte importantă a tinereții. Studiile superioare le-a urmat la Școala de Arte Frumoase din București, unde a fost format de sculptorul Cornel Medrea.

Sculptura din bronz „Maternitate” (1965) suspendată pe fațada policlinicii Spitalului Municipal Onești (Gheorghe Gheorghiu-Dej)

Necunoscut – Derived work after Arhiva digitală a Uniunii Arhitecților din România, Item a-165

Vedere generală asupra zonei spitalului orășenesc Gheorghe Gheorghiu-Dej (actual „Sfântul Ierarh Dr. Luca al Crimeii”, Onești. Prima jumătate a anilor 1960.

• CC BY 4.0
• Fișier:Spital si policlinica – Spital, policlinica, vedere generala, statuie Onesti.jpg
• Creată: 1950
• Încărcată: 8 aprilie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vlad_(sculptor)#/media/Fișier:Spital_si_policlinica_-_Spital,_policlinica,_vedere_generala,_statuie_Onesti.jpg

Ulterior, a devenit profesor de sculptură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. În anul 1964 i-a fost acordat Premiul de Stat, distincție care a consacrat definitiv poziția sa în arta românească. După acest moment, Editura Meridiane i-a dedicat o amplă monografie, iar artistul a primit numeroase comenzi pentru realizarea de lucrări monumentale destinate spațiilor publice.

Ion Vlad a realizat numeroase sculpturi și ansambluri monumentale în România, dintre care se remarcă:
– „Monumentul ostașului sovietic eliberator”, inaugurat în 1962 în Parcul Central din Timișoara;
– basoreliefuri pe fațada Operei Naționale Române din București;
– bustul lui Hristo Botev din Parcul Herăstrău;
– sculptura „Zimbrul” (1969), amplasată inițial în fața Gării Onești;
– „Maternitate” (1965), sculptură din bronz suspendată pe fațada Spitalului Municipal Onești;
– statuia lui George Enescu din Bârlad;
– statuia pictorului Ștefan Luchian, amplasată în parcul Ion Voicu din București.

În contextul artistic al anilor ’60, a abordat frecvent teme inspirate din viața rurală și tradiția populară românească, precum Recolta, Țăran din Oaș, Nuntă țărănească, Fată cu ulcioare, Țărancă sau Cariatide.

În 1961, Poșta Română a emis seria de mărci poștale „Sculpturi românești”, una dintre ele – cu valoarea de 10 bani – reproducând bustul lui Gheorghe Doja, realizat de Ion Vlad.

După 1990, unele dintre lucrările sale au fost afectate de acte de vandalism, printre acestea numărându-se și bustul lui Mihai Eminescu din Bârlad, distrus în mod barbar.

În anul 1965, la vârsta de 45 de ani, Ion Vlad părăsește România și se stabilește la Paris. În 1967 i se comandă cinci sculpturi pentru Espace Pierre Cardin, iar din 1969 devine profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din Paris. În 1972 obține cetățenia franceză, iar din 1975 este profesor suplinitor la Universitatea Sorbona.

Printre lucrările importante ale perioadei franceze se numără o amplă decorație murală din beton (100 mp), realizată în 1978 pentru Musique, Diffusion Française din Bois-Colombes, precum și două sculpturi murale realizate în 1979 pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, California.

Începând cu 1980, artistul își deschide un al doilea atelier la Nisa, activând alternativ între Paris și Nisa până în 1991. Capodopera creației sale este Statuia lui Mihai Eminescu, amplasată lângă Universitatea Sorbona din Paris, turnată în bronz și inaugurată în iunie 1989, la centenarul morții poetului.

Ion Vlad s-a stins din viață la Paris, la vârsta de 72 de ani, în urma unei intervenții chirurgicale. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse, în apropierea mormântului lui Constantin Brâncuși.

În semn de omagiu, la Fetești a fost înființată Asociația Culturală „Ion Vlad”, condusă de biograful său, Emil Druncea. De asemenea, o asociație cu același nume funcționează în orașul german Salzgitter.

Premii

– Premiul „A. Simu” la Salonul Oficial (1945)
– Premiul de Stat (1964).