Vinovaţii fără vină

Spiritul civic, în moarte clinică la Bârlad, aşteaptă un proces de conştiinţă comun, să-l repunem pe picioare.

Bârlad, România, 2019. Ne plângem. Nu ne convine nimic. Criticăm, jignim, acuzăm, spunem mizerii. Pretindem că suntem cetăţeni model dacă aducem în atenţia opiniei publice toate nemulţumirile locuitorilor, fără să avem nici cea mai vagă idee despre ce presupune gospodărirea publică. Drept este! Nici nu avem de unde şti câtă bătaie de cap şi muncă de convingere presupune cosmetizarea unei urbe, ce parteneriate, contracte, obligaţii şi compromisuri implică managerierea fără greşeală şi pe placul contribuabililor. Fiecare are convingerea că ar fi făcut lucrurile mai bine, dacă ar fi fost într-o poziţie de conducere. Să nu uităm însă că nu există universităţi care să pregătească primari, miniştri, preşedinţi, pentru că lucrul cu oamenii este cea mai grea meserie şi cea mai ingrată: nu poţi mulţumi pe unul fără să nemulţumeşti pe altul. Există atâtea concepte de “bine”, câte entităţi emiţătoare de idei sunt. “Quot capita, tot sententiae”, pe limba noastră: “câte bordeie, atâtea obiceie”. Aşadar este foarte greu să găseşti acel interval de acţiune în care să se simtă toţi mulţumiţi.
E atât de uşor să vezi paiul din ochiul altuia şi atât de lesne trecem cu vederea bârna din ochiul nostru! Să fii cetăţean nu înseamnă numai să ai drepturi şi pretenţii! Mai întâi trebuie să dovedeşti că ai un comportament civic!
În această ordine de idei putem să ne referim la mai multe aspecte. Haideţi să începem cu numărul mare al câinilor vagabonzi. De unde au apărut? Nu oare din lipsa de responsabilitate a oamenilor care i-au lăsat să se înmulţească şi apoi au abandonat puii? Cât de eficientă ar trebui să fie o acţiune de ecarisaj ca să ţină pasul cu înmulţirea canină? Se gândeşte vreun stăpân de câini câr ar trebui să mai contribuie financiar pentru plata acelor firme care fac curăţenie din urma lor? Bineînţeles că nu! Primarul și consilierii locali trebuie să găsească bani şi soluţii!
Ne plângem că mai avem puţin si suntem acoperiţi de gunoaie. Câţi dintre gospodari aruncă gunoiul acolo unde trebuie, câţi îl sortează şi câţi îl compactează pentru a ocupa mai puţin loc şi pentru a nu fi luat foarte uşor de vânt şi împrăştiat în oraş? La această acţiune ne dau un ajutor de care ne-am putea lipsi şi cei care, in speranţa că vor găsi ceva trebuitor sau reciclabil, caută prin gunoaie lăsându-le apoi risipite lângă containere, în voia vântului şi a câinilor comunitari. Oare câţi dintre noi ştiu ce drum sinuos au gunoaiele bârlădenilor până să ajungă să fie procesate? Vaslui-Tecuci-Brăila-Tulcea, acesta a fost itinerarul unei şarje de gunoaie, pentru a scăpa de ele. Nu ştim care va fi următorul. Dar, se pare că, pe bârlădeni nici nu-i interesează. E de datoria edililor să ne facă “menajul”.
Dorim să ne mândrim cu un Bârlad frumos şi cochet. S-au plantat puieţi, butaşi de trandafiri, s-au asfaltat trotuare. Dacă nu le păstrăm, cheltuiala a fost în zadar. Trebuie să conştientizăm că acei bani sunt şi din buzunarul nostru şi să nu ne batem joc de ei. Dacă păstrăm ce avem, următorii bani vor fi folosiţi pentru alte modernizări, nu pentru cârpirea stricăciunilor. Dacă păstrăm, vom evolua, nu vom bate pasul pe loc.
Şi, uite aşa, ajungem la educaţie! Aceasta nu înseamnă neapărat câte doctorate ai sau câte cărţi ai citit; mai degrabă cum să te comporţi pentru a-ţi atinge scopul fără să lezezi în stânga şi în dreapta, să fii diplomat chiar şi atunci când vrei să critici, să vorbeşti cu respect, să te porţi cu simţ de răspundere pentru ca, la rândul tău, să fii în stare să educi aceste valori şi în mintea şi sufletul altora. Şi nu mă refer numai la cei tineri! Şi adulţii trebuie să-şi schimbe optica, să fie responsabili de acţiunile şi vorbele lor pentru că ei sunt modelul celor care ne vor avea în grijă, copiii de azi vor fi factorii de decizie de mâine, pentru un oraş, o ţară sau o planetă pe care ne-o dorim din ce în ce mai frumoasă, mai sănătoasă şi mai liniştită.
Nu e greu! Nu trebuie decât să ne pese! Cât de bine ne-ar sta nouă, oamenilor, să ne implicăm în a face ceva bun, să punem umărul să păstrăm ce am făcut, să ne intereseze numai binele şi să gândim pozitiv!
Cei 7 ani de-acasă să ne fie un crez de evoluţie, să nu rămână doar o expresie!

Iulia Chiper