Vespasian V. Pella, jurist, profesor universitar, om politic și diplomat român
#Postat de Carmen Vintu on august 24, 2025
Vespasian V. Pella (născut la 17 ianuarie 1897, în Râmnicu-Sărat – decedat la 24 august 1952, în New York) a fost un jurist, profesor universitar, om politic și diplomat român.
A urmat studiile liceale în București și cele universitare la Facultatea de Drept din Iași. A obținut titlul de doctor în drept la Universitatea din Paris cu o teză intitulată Des incapacités résultant des condamnations pénales en droit international (1920). A fost deputat în Parlamentul României, secretar general al Biroului Internațional pentru unificarea dreptului penal și consilier temporar la Consiliul Legislativ. De asemenea, a reprezentat România la diverse conferințe internaționale, printre care Conferința Dezarmării (1932-1934) și Comisia Regimului Apelor Dunării (1933-1935). În calitate de diplomat, a fost ministru plenipotențiar la Legația României din Olanda (1936-1939) și din Elveția, precum și reprezentant al României la Societatea Națiunilor.

Pella a avut o carieră impresionantă în domeniul dreptului penal, fiind vice-președinte al Asociației Internaționale de Drept Penal (1924-1939) și președinte al acesteia între 1946 și 1952. A deținut funcții importante, precum Președintele Comisiunii Juridice și Constituționale a Adunării Societății Națiunilor (1938) și Prim-Agent al Guvernului român pe lângă Tribunalul Arbitral româno-bulgar (1941). În perioada 1948-1952, a fost expert și consultant juridic în dreptul internațional penal pentru ONU.
În plan academic, Pella a fost profesor agregat (1921-1924) și profesor titular (1924-1935) la catedra de Drept penal și procedură penală a Universității din Iași, iar din 1935 până în 1948, a predat la Universitatea din București. A fost, de asemenea, profesor invitat la instituții prestigioase, precum Institutul de Înalte Studii Internaționale din Paris, Institutul Universității de Înalte Studii Internaționale din Geneva și Academia de Drept Internațional de la Haga.
Opera sa juridică este vastă și cuprinde studii și monografii asupra instituțiilor penale românești, precum și lucrări care l-au consacrat în doctrina europeană drept fondator al dreptului internațional penal și promotor al justiției penale internaționale. Printre lucrările sale remarcabile se numără Aperçu sur la criminalité collective (1920), La criminalité collective des États et le droit pénal de l’avenir (1925), La répression de la piraterie (1928) și La guerre-crime et les criminels de guerre (1946). De asemenea, a fost director al „Revistei de drept penal și știință penitenciară”.
Pella a fost membru fondator al Asociației Internaționale de Drept Penal din Paris (1924), membru corespondent al Academiei Române (din 26 mai 1941) și membru al mai multor societăți de prestigiu, inclusiv Societatea de Studii Legislative, Societatea de Legislație Comparată și Societatea Americană a Legilor Internaționale. De asemenea, a fost membru în Consiliul de Direcție al Societății Generale a Închisorilor din Franța.
Sursa: http://150.uaic.ro/personalitati/drept/vespasian-v-pella/
Jurnal FM 