Ion S. Gheorghiu, academician român, inginer

Ion S. Gheorghiu (n. 24 august 1885, Bacău – d. 6 noiembrie 1968, București) a fost un academician român, inginer, membru titular (1952) al Academiei Române.

Ion S. Gheorghiu, cunoscut ca autorul primului proiect de electrificare feroviară din România, s-a născut la Bacău pe 24 august 1889. Tatăl său, inginerul Ștefan Gheorghiu, a colaborat cu Anghel Saligny la proiectarea și construcția podului peste Dunăre. Ion S. Gheorghiu și-a început studiile la București, unde a urmat liceul, iar în 1909 a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele din Capitală, fiind șef de promoție.

Tânărul inginer a obținut bursa Adamachi a Academiei Române prin concurs și și-a continuat studiile la Paris, la Școala Superioară de Electricitate. A absolvit printre primii, obținând diploma de inginer electrician. Ulterior, și-a completat pregătirea cu un an de practică la Fabrica de Mașini Electrice a Societății A.E.G. din Berlin.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_S._Gheorghiu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_S._Gheorghiu.jpg

După întoarcerea în țară la sfârșitul anului 1911, Ion S. Gheorghiu a lucrat ca inginer electrician la centrala și instalațiile electrice ale portului Constanța, care erau în plină construcție, și la Societatea de Tramvaie București. În 1913, când s-a elaborat proiectul construcției căii ferate Sinaia – Pietroșița, s-a decis electrificarea acesteia, motiv pentru care a fost înființată o secție specială de electrificare feroviară în cadrul Direcției CFR, prima de acest fel din țară. Gheorghiu a fost numit șeful acestei unități și a coordonat elaborarea primului proiect de electrificare feroviară, care prevedea utilizarea unei centrale hidroelectrice pe râul Ialomița, la Dobrești.

Deși proiectul nu a fost realizat imediat, soluția propusă de Gheorghiu s-a dovedit corectă, fiind confirmată de construirea unei centrale similare în perioada 1928–1930. După încheierea Primului Război Mondial, autoritățile au renunțat la construirea căii ferate Sinaia – Pietroșița, iar în 1924, Gheorghiu a trecut la Societatea Generală de Gaz și Electricitate din București, unde a lucrat până în 1944. În această perioadă, a coordonat lucrări importante de electrificare, inclusiv modernizarea Uzinei Filaret și extinderea rețelei de distribuție în București și zonele învecinate. A fost responsabil și pentru aducerea gazelor naturale din Transilvania în București.

Ion S. Gheorghiu a ocupat funcții de conducere în cadrul companiei, fiind subdirector, director și, în final, director general. În paralel, a fost consilier al Direcției CFR în probleme de electrificare feroviară, contribuind la electrificarea căii ferate Câmpina – Brașov.

Pe lângă activitatea sa profesională, Gheorghiu a fost și un reputat profesor. A fost numit conferențiar la Facultatea de Științe a Universității București în 1920 și, un an mai târziu, la catedra de mașini electrice a Școlii Politehnice din București, unde a predat timp de peste 40 de ani. A introdus numeroși termeni tehnici în limba română și a contribuit semnificativ la formarea a numeroase generații de ingineri electricieni. Începând cu 1953, a început să elaboreze un tratat amplu de mașini electrice și o culegere de probleme industriale pentru uzul inginerilor.

Ion S. Gheorghiu a încetat din viață pe 6 noiembrie 1968 la București, la vârsta de 83 de ani. Activitatea sa rămâne un punct de referință în istoria electrificării și a educației tehnice din România.

Sursa: https://dosaresecrete.ro/ion-s-gheorghiu-autorul-primului-proiect-de-electrificare-feroviara/