Vasile Constantinescu, poet, prozator și eseist român

Vasile Constantinescu, (18 decembrie 1943, comuna Mitoc, județul Botoșani – 20 octombrie 2004, Iași), a fost poet, prozator și eseist român, cunoscut pentru universul său liric reflexiv, ludic și ironic, dar și pentru proza fantastic-speculativă și eseistica filosofică. A desfășurat o lungă activitate redacțională la revista Cronica din Iași, unde, între 1990 și 1995, a ocupat funcția de secretar general de redacție. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, a fost distins cu mai multe premii literare, printre care Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie (1981, pentru Spațiul dintre cuvinte), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru proză (1990, pentru Dincolo de geamanduri) și Premiul revistei Cronica pentru literatură (1993). A colaborat cu poezii, proză, recenzii și eseuri în reviste precum Cronica, Convorbiri literare, Amfiteatru, Ateneu, Tribuna, Dacia literară ș.a.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294347/

Sursa foto: https://luceafarul.net/scriitori-botosaneni-vasile-constantinescu

S-a născut pe 18 decembrie 1943 în comuna Mitoc, județul Botoșani, fiul lui Dumitru și Anica Constantinescu. A urmat școala primară în localitatea natală (1949–1956) și liceul la „Mihai Viteazul” din Galați (1958–1960) și la Liceul Teoretic din Săveni, județul Botoșani (1960–1962).

Între 1965 și 1970 a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Debutează în 1967 cu poezii în revista Cronica, iar după absolvire își dedică întreaga carieră acestei publicații, timp de peste trei decenii.

S-a stins din viață la Iași, pe 20 octombrie 2004, și a fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”.

Prima sa carte de poezie, La țărmul clipei (1971), a fost primită cu rezerve, iar abia cu volumul Am inventat o planetă (1978) își conturează un univers liric personal și distinct, continuat în Spațiul dintre cuvinte (1981), Sfera cu raze inegale (1985) și O lume de senzații (1996). Poezia sa îmbină ludicul, ironia și reflexivitatea, iar în creația pentru copii se regăsesc volumele Când sosește Moș Crăciun (1994) și Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar (1997).

Proza sa, de la Dincolo de geamanduri (1990) până la romanul A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe (1997), explorează fantasticul speculativ, cu accente de science-fiction, fantastic și elemente parodice. Eseistica sa, inclusiv volumele Destinul spiritului și secolul XXI (1998) și Între Alfa și Omega (2003), demonstrează preocuparea pentru gândirea speculativă, filosofia civilizației și interpretarea simbolurilor sacre în era tehnologică.

Constantinescu îmbină ironia cu sobrietatea mimată, ludicul cu reflexivitatea filosofică și preocuparea pentru timp, călătorii și clivaje temporale. Universul său literar este marcat de metaforic, nonsens, aluzii culturale și referințe la literatura clasică și modernă, de la Urmuz la Borges și Eminescu.

Opera literară

• La țărmul clipei, Iași, 1971
• Am inventat o planetă, prefață de Liviu Leonte, Iași, 1978
• Spațiul dintre cuvinte, Iași, 1981
• Sfera cu raze inegale, Iași, 1985
• Dincolo de geamanduri, Iași, 1990
• Când sosește Moș Crăciun, Botoșani, 1994
• O lume de senzații, Timișoara, 1996
• Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar, Iași, 1997
• A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, Iași, 1997
• Destinul spiritului și secolul XXI, Iași, 1998
• 666. Misterul numărului apocaliptic, București, ALDO Press, 2001
• Apocalipsa decodificată sau Schimbarea algoritmului, București, 2002
• Între Alfa și Omega, București, 2003.

Premii literare

• Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie, 1981 (Spațiul dintre cuvinte)
• Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru proză, 1990 (Dincolo de geamanduri)
• Premiul pentru literatură al revistei Cronica, 1993.