Valeriu Ciobanu, istoric literar, folclorist și poet român

Valeriu Ciobanu (n. 4 aprilie 1917, Chișinău – d. 21 decembrie 1966, București) a fost un istoric literar, folclorist și poet român, cunoscut pentru cercetările sale valoroase în domeniul literaturii și folclorului, dar și pentru activitatea sa de poet.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-ink-pen-letter-4745931/

Sursa foto: https://www.librariaonline.ro/autori/ciobanu_valeriu

Valeriu Ciobanu s-a născut la Chișinău, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Ștefan Ciobanu, era un istoric literar de renume, viitor profesor universitar și membru al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1940. După terminarea studiilor, a urmat cursuri de specializare în Franța (1942), iar în 1945 a obținut titlul de doctor în litere la Universitatea din București, cu teza Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie.

După întoarcerea din Franța, a lucrat ca asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universității din București (1942-1949), sub conducerea academicienilor Dumitru Caracostea și George Călinescu. În 1949, a fost înlăturat de la catedra universitară, împreună cu tatăl său și alți asistenți ai lui Călinescu, precum Adrian Marino, Ovidiu Papadima și Dinu Pillat, din cauza contextului politic al vremii. A fost transferat la Institutul de Istorie Literară și Folclor, condus de George Călinescu, unde a lucrat până la sfârșitul vieții sale, în 1966.

Desigur, viața sa a fost marcată de dificultăți, iar colegii l-au descris adesea ca un individ solitar, alcoolic și, în multe privințe, mizantrop. Călinescu îl considera pe Ciobanu un poet lipsit de importanță, un punct de vedere care poate fi explicat și prin rivalitatea profesională dintre cei doi. Potrivit istoricului literar Constantin Mohanu, Valeriu Ciobanu a fost printre puținii care îndrăzneau să-l contrazică pe criticii de renume ai vremii, cum ar fi Călinescu.

În ciuda dificultăților personale și profesionale, Valeriu Ciobanu a fost un cercetător dedicat, publicând lucrări importante de istorie literară și folclor. A studiat, printre altele, operele scriitorilor români precum Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță și Tudor Pamfile, dar și influențele literaturii ruse și franceze asupra literaturii române. A fost un important cercetător al curentului poporanist, inițiat de Constantin Stere, și al operei literare a Hortensiei Papadat-Bengescu.

Studiile sale au fost publicate în reviste literare prestigioase, cum ar fi Cadran, Litere și arte, Jurnalul literar, Gândirea, Lumea, Viața Românească și Revista de folclor. Valeriu Ciobanu a fost descris de cei care l-au cunoscut drept un „personaj dostoievskian”, un mizantrop sociabil, dar cu o sensibilitate profundă și un mare respect pentru literatura română și pentru tradițiile folclorice.

Valeriu Ciobanu a debutat ca poet în anii 1930, în revista Gândirea, fiind influențat de stilul post-baudelairian-rimbaudian. De-a lungul carierei sale literare, a scris poezii cu un profund caracter simbolist, care reflectau tensiunile și contradicțiile unei epoci dificile. Două antologii postume din creația sa poetică au fost publicate: Fiul lunii (1969), sub îngrijirea lui Dinu Pillat, și Haina de brumă (1984), îngrijită de poetul și eseistul Ion Lazu.

Opera

• Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie (1946)
• Hortensia Papadat-Bengescu (1965)
• Fiul lunii (1969)
• Haina de brumă (1984)
• Cântece de zgură: antologie lirică (2017).

Valeriu Ciobanu a murit pe 21 decembrie 1966, la București.