George Patton, general american

George Patton (născut la 11 noiembrie 1885, San Gabriel, California, SUA – decedat la 21 decembrie 1945, Heidelberg, Germania) a fost un general american renumit pentru strategia sa în războiul cu tancuri mobile, aplicată cu succes în Europa și regiunea mediteraneană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Caracterul său ferm, disciplina dură și sacrificiul personal au inspirat o loialitate puternică în rândurile soldaților săi, care l-au poreclit „Old Blood-and-Guts”. Totuși, temperamentul său impulsiv și comportamentul său controversat au generat numeroase discuții pe parcursul carierei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_S._Patton#/media/Fi%C8%99ier:Pattonphoto.jpg

Patton s-a născut într-o familie înstărită din California și a avut o copilărie privilegiată, dar cu dificultăți de învățare, unele speculații sugerând că suferea de dislexie nediagnosticată. Educația sa formală a început târziu, la 11 ani, însă în timp a devenit un cititor avid, publicând mai târziu lucrări despre strategii militare. Fascinat de istoria războiului, mai ales de Războiul Civil American, Patton a studiat la Institutul Militar din Virginia, apoi la Academia Militară West Point, unde și-a repetat primul an din cauza notelor slabe. După absolvirea din 1909, a fost numit sublocotenent în cavalerie, iar în 1910 s-a căsătorit cu Beatrice Banning Ayer, fiica unui magnat din Boston.

În 1912, Patton a reprezentat Statele Unite la Jocurile Olimpice de la Stockholm, Suedia, în pentatlonul modern. Clasat pe locul cinci din 42 de participanți, Patton își dezvoltase abilitățile de scrimă la West Point și le-a aprofundat în Europa. Ulterior, a fost numit instructor de sabie la Fort Riley, Kansas, și a proiectat Sabia de Cavalerie a Armatei Americane, cunoscută ca „Sabia Patton”. Pasionat de polo, Patton a jucat cu o intensitate considerabilă, accidentându-se frecvent, iar unii biografi speculează că aceste răni la cap ar fi contribuit la comportamentul său mai neobișnuit din anii următori.

Prima confruntare a lui Patton a fost în 1916, când s-a alăturat campaniei punitive împotriva lui Pancho Villa în Mexic, sub comanda generalului John J. Pershing. Aici, Patton a condus un raid care a dus la moartea a trei dintre oamenii lui Villa, marcând prima utilizare a vehiculelor motorizate în luptă de către armata americană. După intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, Patton a fost numit în noul Corp de tancuri, unde a organizat, antrenat și chiar proiectat uniformele pentru aceste unități. În ofensiva de la Saint-Mihiel și Meuse-Argonne, a condus personal primele unități de tancuri americane în luptă, fiind rănit grav și decorat pentru curajul său.

După ce Germania a invadat Polonia în 1939, Patton a continuat să-și dezvolte abilitățile în războiul cu tancuri. A fost numit comandant al Diviziei 2 Blindate și, după atacul asupra Pearl Harbor, a organizat Desert Training Center din California, pregătind trupele pentru climatul nord-african. Patton a condus cu succes debarcările din Casablanca, în 1942, iar în campania din Sicilia a capturat Palermo și Messina. În 1944, și-a câștigat renumele prin avansul rapid și decisiv al Armatei a Treia în nordul Franței, o campanie cunoscută pentru viteza și strategia neconvențională a lui Patton.

În decembrie 1944, când germanii au lansat contraatacul în Ardeni, Patton a executat o repoziționare remarcabilă pentru a elibera trupele americane încercuite la Bastogne, o ispravă ce a devenit legendară. La începutul anului 1945, Armata a Treia a capturat numeroase teritorii germane și mii de prizonieri, iar Patton era hotărât să continue spre Berlin. Totuși, planurile sale au fost blocate de Eisenhower, care considera Berlinul alocat sovieticilor conform acordului de la Yalta.

Comportamentul controversat al lui Patton, inclusiv incidentele în care a lovit soldați suferind de oboseală de luptă și declarațiile imprudente despre denazificare, i-au afectat cariera, fiind retras din funcții de conducere după război. A murit pe 21 decembrie 1945, în urma unui accident de mașină în Germania, iar moartea sa a dat naștere unor teorii ale conspirației neconfirmate.

Memoriile sale, „War as I Knew It”, au fost publicate postum în 1947, iar biografia sa a fost celebrată în filmul „Patton” (1970), în care George C. Scott a jucat rolul principal, câștigând multiple premii Oscar. În timp, moștenirea lui Patton a rămas marcată de priceperea sa militară excepțională, dar și de controversatele sale acțiuni și temperamentul imprevizibil.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/George-Smith-Patton