Tradiţia lui Valentin fără Valentin

         Sărbătorile tradiţionale sunt surâsul unui neam. La noi, românii, este îndeajuns să te nimereşti la una dintre sărbători pentru a afla, fără cuvinte, o istorie de sute sau chiar mii de ani. Una dintre aceste sărbători ceva mai nouă, ce este drept, a devenit şi Valentine’s Day sau Ziua îndrăgostiţilor cum le place românilor să spună. Această sărbătoare, indiscutabil, are în ea o forţă ameţitoare de posesie. Mai rău decât demonii. Deşi românii au aflat de existenţa ei după anul de graţie 1989, iar mulţi încă învaţă să-i pronunţe corect numele, posedă pe an ce trece tot mai mulţi români, stârnind mai multă entuziasm şi pregătiri decât sărbătorile ,,vechi şi ruginite”, cum sunt Paştele şi Crăciunul.

         Acest Valentin ,,converteşte” în primele zile din februarie mai multă lume decât a reuşit Iisus Hristos în timpul vieţii Sale pe pământ! Acest fapt ar trebui să tragă un semnal de alarmă în ce priveşte sărbătorirea unui sfânt catolic intr-o ţară cu circa 80% populaţie de rit ortodox. Iar ortodoxia ce e drept serbează un Sfânt Valentin. Pe 30 iulie.

         Este greu de explicat ceea ce s-a petrecut cu românii noştri, un popor cu o istorie atât de întinsă şi de tumultoasă, cu tradiţii sărbătoreşti şi folclorice, cum puţine popoare mai au pe lume, au adoptat această sărbătoare străină? Acest Valentine’s Day, sărbătorit cu mare fast de români. Şi din ce în ce mai mulţi. Din nefericire. Dar ce e mult nu neapărat este şi bun, spune o veche credinţă din bătrâni. Bătrânii noştri, autohtoni. Bun este faptul că noi, românaşii neaoşi, facem dovada clară a teoriei darwinistă. Şi ne pricepem de minune, mai bine ca oricine, să arătăm că, omul nu a fost creat de bunul Dumnezeu ci a evoluat din maimuţă. Dar totuşi o genă precum ,,Cuiul lui Pepelea” a mai rămas de la bietele primate. Imitaţia. Chiar dacă în România avem deja o sărbătoare dedicată îndrăgostiţilor, Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie. Ei, dar nu este ,,în trend” precum cea de peste ocean… Vezi Doamne, că Dragobetele este autohton iar ,,dulcineele” doresc o declaraţie de dragoste. Din ,,afară”. Cu mare fast şi exagerare.

       Sărbătoresc cu drag un sfânt catolic. Pardon, de fapt doi sfinţi: Valentin şi Valentina. Amândoi canonizaţi de calendarul greco-catolic. Pe 16 februarie. De fapt este o sărbătoare care se serbează fără sfânt. Ca o paranteză, pe 14 februarie, catolicii îi amintesc pe Sfinţii Chiril si Metodie, inventatorii alfabetul glagolitic şi traducătorii Sfintei Scripturi dar şi alte lucrări creştine în limba ce în prezent o ştim drept slavona veche. Mult mai târziu, alfabetul glagolitic s-a dezvoltat în alfabetul chirilic care este folosit şi în prezent în unele limbi slave.

         Acum revenind la Valentin, această sărbătoare este de fapt o reminiscenţă a Lupercaliei din Roma antică, o sărbătoare desfrânată ce se desfăşura  între nobilii necăsătoriţi romani porniţi pe jumătate despuiaţi pe străzile Romei cu dreptul de a ,,necăji” fetele sau femeile întâlnite în cale fără a fi pedepsiţi în vreun fel.

         Este şi va rămâne probabil o enigmă, misterul iraţionalităţii dezlănţuite, al cruntelor beţii dionisiace sub titulatura unui mucenic al lui Hristos. O asociere paradoxală prin care s-ar putea porni o polemică şi astfel am putea deschide ochii asupra multor ciudăţenii din existenţa noastră. Dar ceea ce este şi mai neplăcut, e să ne convingem de existenţa unei realităţi în care, nu prea credem ori nu credem deloc. Altfel cum pot unii oameni care nu s-au rugat niciodată la Sf. Nicolae să-l sărbătorească pe Santa Claus în varianta lui americană? Iar cei care nu cred în Evanghelie se adună cu aviditate în faţa televizoarelor ca să vadă ,,Patimile lui Iisus” de Mell Gibson?

         Dar Valentin, dă bine să fie sărbătorit în România, ţărişoara noastră dragă. Acolo unde doar o treime din populaţie îi mai vorbesc corect limba. Că dacă vorbim în ,,englezisme”, ,,italienisme” sau ,,spaniolisme” prinse ,,după ureche” de la telenovele suntem mult mai ,, COOL”. De fapt un alt ,,englezism” folosit frecvent dar căruia puţini reuşesc să îi afle pe deplin semnificaţia. Din păcate. Dar nici curiozitatea nu-i omoară. Dar să revenim la Valentini şi Văleu Doamne! Ba nu, Valentin al nostru. Pardon, de fapt al lor!

         Valentine’s Day este sărbătoarea comercială ce încurajează kitsch-ul, conformismul, superficialitatea, prostia şi materialismul. Acum, unii bărbaţi însuraţi, subliniez UNII, vin acasă la soţia ce l-a aşteptat un an, zi de zi, cu masa întinsă, inima la gură, o coastă fracturată şi ochi vineţi, cu un buchet de flori de 2 lei. Şi el, bărbatul, duhnind a alcool ieftin, îi întinde florile spunându-i cu o limbă de lemn un ,,TE IUBESC”. Apoi cuplul fericit merge la o pizza sau în cazuri mai fericite la restaurant unde îşi etalează cu opulenţă la o masă mai la vedere, soţia lui cea iubită. Şi bătută. Iar scenariul îşi urmează cursul firesc, încă un an. La fel. Ei, de domnişori este mai rău. Pentru că de Valentine’s Day, trebuie neapărat să cumpere ceva domnişoarei. Chiar dacă este contrar voinţei lor. Iar dacă domnişorii uită sau se fac că plouă şi nu aduc în această sărbătoare demoazelei cu ID de messenger: ,,scumpyk”, ,,frumushyk”, ,,iubytzyk”, ,,dulcik”, ,,papushik” şi multe altele ce promovează prostia şi narcisismul, flori cât mai scumpe şi bombonici în cutie roz, sub formă de inimioară sau inimioară de pluş, roşie, cu ursuleţ sau cine mai ştie ce animăluţ atunci pune ,,botic”. Şi nu pentru poza de profil. Tentant, veţi spune! Şi nu cedează până nu primeşte cadoul mult dorit. Poate fi identic cu cei din anii anteriori. Dacă mai scrie şi nelipsitul ,,I LOVE YOU” aţi dat-o pe spate. Şi la figurat! Dacă nu, în bară!  Dar dacă nu primeşte cadoul mult visat pe 14 februarie, în schimb îl primeşte de Dragobete, cu o privire de meduză la menopauză întreabă: ,,Ce este acest Dragobete?” Şi urmează bineînţeles acelaşi ritual ca mai înainte. Dar nu plânge ca se scurge rimelul şi tencuiala de pe faţă. Pagubă-n ciuperci! Pentru că ştie că se apropie ziua de 1 martie şi apoi 8 martie. Alte fiţe si ochi daţi peste cap. Fiţe din partea demoazelelor gen ,,Madame Sans-Gene”. Cine a citit cartea a prins din zbor ideea! Ochii daţi peste cap şi podoabă capilară smulsă din partea bărbaţilor. Alte cheltuieli şi dovezi de dragoste. Că ,,pipiţei” până nu-i spui:,,TE IUBESC!” şi dacă se poate în engleză, sau altă limbă de circulaţie internaţională, nu este fericită. Oricum este o nefericită. S-a născut nefericită şi trăieşte în speranţa deşartă că va găsi fericirea. Dăruită de un ,,printz” călare pe un cal alb. ,,Printz” aşteptat de pomană. Sau dacă totuşi apare, este pentru vecina sau prietena ei cea mai bună…de la parter. Că de, calul nu urcă trepte de bloc şi nici nu încape în lift.

         În ziua lui Valentin adoră expresia ,,TE IUBESC” chiar dacă îi este adresată în mod mecanic din partea bărbătească, între două pase, o râgâială de bere şi două înjurături cu referire la mama arbitrului, urmărind cu interes meciul de fotbal la televizor. Nu contează tonul. Nici dacă nu o priveşti în ochi. Trebuie să audă permanent cele două cuvinte de ziua îndrăgostiţilor. Un cadou de bun gust ori un buchet de flori dăruit din inimă sau chiar o îmbrăţişare după o zi obositoare nu fac două parale în ochii duduiţeiei, dacă nu a fost de Valentine’s Day.

         Stăpânii de animale de companie sunt şi ei posedaţi de acest Valentine’s Day. îşi căsătoresc animăluţele mult iubite cu ţinute asortate. Pe când căsătorii între scuipătorile din spitale, ţucalurile de noapte, măturile sau lopeţile?

Mass-media audio vizuală difuzează aceiaşi muzică remixată şi  reciclată la nesfârşit de ziua lui Valentin, an de an. De ani şi ani. Bla, bla, bla-uri… Ţara arde şi baba se piaptănă! Reduceri de preţuri la bomboane, ciocolate şi tot felul de produse de patiserie. Sau nu. După acest fiasco de sărbătoare naţională glicemia poate face concurenţă Ceahlăului la înălţime. Până şi banala pizza cea de toate zilele trebuie postată pe reţeaua de socializare tot sub formă de inimioară. Că altfel nu poate fi consumată ritualic. Dar tot ce este preparat, gătit, cumpărat ori făcut de Valentine’s Day trebuie să fie sub formă de inimă. Oare chiar tot…? Mai gândiţi-vă.

         Dar mai sunt din fericire români ce serbează cu mult fast şi Dragobetele autohton. Jos pălăria pentru ei!

         Alarmant este faptul că sărbătoarea acestui Valentin de import este promovată şi prin grădiniţe şi şcoli. Răvaşe de dragoste trimise între copii de gimnaziu sau de grădiniţă. Te umflă râsul. Sau plânsul. Dar democraţia îşi cere drepturile. Mai ales cea neînţeleasă sau înţeleasă anapoda.

         Scriu aceste rânduri pentru românii cu cultură generală vastă, pentru cititorii fideli ai cotidianului. Fără teama că voi fi blamat. Deloc! Motivul este cât se poate de simplu: cei ce serbează şi se împopoţonează cu tot felul de trenduri de import, nu citesc ziarul. Acest ziar de cultură şi de bun simţ. De fapt nu citesc nimic în afară de mesajele de la ,,iuby” şi postările de pe reţelele de socializare. Şi acelea scrise într-o românească maltratată şi deformată îngrozitor cu abrevieri şi prescurtări la prescurtare. Ei, veţi spune că sunt acid şi satiric. Departe de mine această maliţiozitate. Doresc ca tinerii, să ştie ce trebuie luat de bun şi ce nu. ,,Tot ce zboară poate ajunge în oală, dar nu tot ce zboară se mănâncă”. Cum spune un vechi proverb românesc. Autohton. Nu ar fi drept dacă tot sărbătorim ziua îndrăgostiţilor de Valentine’s Day în loc de Dragobete, Halloween în loc de Sf. Andrei, să mutăm Ziua Naţională din iarnă, 1 decembrie, undeva când e mai cald. Poate, pe 4 iulie? Şi schimbăm şi drapelul. Cu roşu la lance. Că se poartă. Chiar de 1 decembrie.

         De ce oare nu dorim, ca români autohtoni, să onorăm sărbătorile noastre pline de dragoste şi de tradiţie?

         Personal, cred că nu ne lasă o genă mică. Tare mititică. Cea de la Darwin. Charles Darwin!

Căsătoria în Românie este Magie!
Se căsătoresc în primă fază iepuraşi şi puişori, dar divorţează după bălăcăreala de rigoare, vaci, boi, balene, berbeci, porci…
Magie curată, dom’le!

                                                                                                            Dan HORGAN