La 31 decembrie 1852 are loc inaugurarea Teatrului Național

Teatrul cel Mare, precursorul actualului Teatru Național „I.L. Caragiale” din București, a fost inaugurat la 31 decembrie 1852, marcând un moment de referință în istoria culturală a României. Clădirea a fost construită pe Podul Mogoșoaiei (astăzi Calea Victoriei), pe locul fostului Han Filaret, și a devenit rapid un simbol al modernizării și al progresului artistic.

Construită în stil baroc, clădirea teatrului era impunătoare și elegantă. Dispunea de:

• 338 de locuri la parter (staluri);
• Trei rânduri de loji;
• Un foaier luxos, cu scări din marmură de Carrara;
• O galerie spațioasă, rezervată gratuit elevilor și studenților.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9EIon_Luca_Caragiale%E2%80%9D_din_Bucure%C8%99ti#/media/Fi%C8%99ier:Teatrul_National_Bucuresti_cladirea_veche.jpg

Sala, cu o capacitate de 1.000 de locuri, era considerată a treia ca mărime din Europa și se bucura de o acustică remarcabilă.

Deschiderea teatrului a avut loc cu piesa Zoe sau Amantul împrumutat, un vodevil cu cântece tradus de Aron Bobescu și muzică de Eduard Wachman. Nina Valery și Costache Caragiale, care a fost și primul director al teatrului, au avut rolurile principale. Din motive politice, deschiderea nu s-a făcut cu o piesă românească, deoarece puterile suzerane și protectoare, Turcia și Rusia, au interzis acest lucru.

Istoricul construcției

• În 1836, Societatea Filarmonică, fondată de I.H. Rădulescu și Ioan Cîmpineanu, a achiziționat Hanul Câmpinencii pentru a construi viitorul teatru.
• În 1840, proiectul teatrului a fost aprobat de domnitorul Alexandru Ghica, iar locația fostului Han Filaret a fost aleasă de Gheorghe Bibescu în 1845, după cutremurul din 1838.
• Planurile arhitecturale au fost selectate dintre propunerile unor arhitecți din Paris, Viena și München. În cele din urmă, a fost preferat proiectul arhitectului catalan Xavier Villacrosse, cu acordul arhitectului austriac A. Hefft.

Lucrările au început în mai 1848, dar au fost întrerupte din cauza Revoluției din același an. Sub domnitorul Barbu Știrbei, lucrările au fost reluate în 1849, desfășurându-se intens în 1852. Costurile au depășit bugetul inițial, ajungând la 1.518.675 lei, iar decorațiunile interioare au fost realizate de germanul Mühldörfer.

Gheorghe Bibescu a subliniat rolul teatrului în dezvoltarea culturală a națiunii, considerându-l un mijloc de influență „asupra bunelor năravuri, desăvârșirii limbii naționale și dezvoltării literaturii românești.”

Astăzi, Teatrul Național „I.L. Caragiale” funcționează ca instituție publică culturală, subordonată Ministerului Culturii, și continuă să fie un punct central al vieții culturale din București. Clădirea originală, distrusă în urma bombardamentelor din cel de-Al Doilea Război Mondial, este astăzi reprodusă cu fidelitate în fațada Hotelului Novotel din centrul Capitalei.

Sursa: https://historia.ro/sectiune/actualitate/primul-teatru-din-bucuresti-a-fost-inaugurat-in-587272.html