Ștefan Ciubotărașu (n. 21 martie 1910 Lipovăț, Vaslui – d. 27 august 1970): un reprezentant de excepție al teatrului și filmului românesc
#Postat de Carmen Vintu on august 27, 2021

Sursa: MNIR www.comunismulinromania.ro
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Ciubot%C4%83ra%C8%99u#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Ciubotarasu.JPG
Tatăl său s-a angajat ca frânar la calea ferata şi era mutat adesea să lucreze la staţiile de pe traseul CFR Iaşi-Bârlad, la Câmpina sau la Mărăşeşti.
Ştefan Ciobotăraşu a parcurs clasele primare la şcoala din localitatea natală, sub îndrumarea învăţătoarei Melania Teodorescu. Însă pentru că în localul şcolii a fost improvizat, apoi, un spital de campanie şi un sediu al Crucii Roşii, elevii au învăţat în biserica din sat, cu hramul “Sfântul Gheorghe”.
La vârsta de 11 ani, pleacă la Bucureşti, călătorind în cabina de frânar a tatălui său, pentru a intra ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie din Calea Victoriei nr. 36, al lui Gh. Ene-Filipescu.
Aici va lucra timp de trei ani, facând tot felul de comisioane si ajutând la curăţenia prăvăliei.
Însă tânărul nu era atras de această meserie şi profitând de faptul că la prăvălie îşi făcea încălţări şi lumea bună a teatrului, Ciobotăraşu primea în loc de bacşiş bilete la teatru, această artă atrăgându-l tot mai mult pe tânărul ucenic.
A fost vrăjit de spectacolele “Înşir-te mărgărite”, „O scrisoare pierdută” sau “Puterea întunericului”, în care evoluau actori în vogă la acea vreme, precum Ion Morţun, Iancu Petrescu sau Iancu Brezeanu.
În toamna anului 1924, sătul de universul mizer şi limitat în care îşi ducea viaţa, Ştefan Ciobotăraşu decide să se întoarcă acasă.
Însă părinţii se mutaseră la Vaslui, iar noua viaţă ce se contura avea să influenţeze decisiv cariera sa artistică ce a urmat.
La Vaslui va întâlni personalităţi remarcabile ale timpului său, începând cu scriitorii Jean Bart şi Mihai Negru, continuând cu Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu, sau marele muzician George Enescu şi încheind cu marii actori care veneau în turnee să joace în Vaslui.
A urmat apoi, în particular, Liceul “Mihail Kogălniceanu” din localitate, a trecut, apoi, la cursul de zi, dupa ce a dat examen pentru două clase deodată.
În anii de liceu, a debutat cu însemnari literaro-satirice în revista “Năzuinţa”, apoi a scris în foaia locală “Vasluiul”, iar împreună cu prietenul său Valer Mitru, a scos câteva numere ale revistei “Uzina cu umor”.
În anul 1929, după absolvirea liceului, se mută la Iaşi, unde se înscrie la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, unde este remarcat de poetul Mihai Codreanu, care i-a fost profesor şi ocrotitor. Începe să facă figuraţie în diverse piese de teatru şi continuă să publice versuri în reviste din Iaşi.
În anul 1932, Ştefan Ciobotăraşu devine „ostaş la mitraliere” şi îşi dă şi bacalaureatul, la Bârlad.
În anul 1933, Ciobotăraşu va debuta pe scena naţionalului ieşean cu rolul unui ucigaş, în “Macbeth”, de Shakespeare, urmând apoi să se afle pe această scenă timp de 14 ani, perioadă în care va interpreta aproape 200 de roluri.
Primul succes remarcabil pe scenă este înregistrat cu rolul contelui Alexei Czerny din spectacolul “Ţarina” de Lengyel.
Pentru realizările sale artistice deosebite, Ştefan Ciobotăraşu a primit, în anul 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia, pentru rolul din „Străinul”, în acelaşi an, prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”, iar în anul 1967, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
La 27 august 1970, Ştefan Ciobotăraşu a plecat la cele veşnice, la vârsta de 60 de ani, în timp ce aştepta maşina care trebuia să-l ducă la Piteşti, unde filma pentru producţia „Aşteptarea”. Scenariul a fost scris special pentru Ștefan Ciobotărașu, iar după moartea protagonistului, se produc unele schimbări de dramaturgie și de decupaj, iar în faza finală întreaga partitură a lui Ștefan Ciobotărașu va fi dublată de Mihai Mereuță.
Filmografie
- Brigada lui Ionuț (1954)
- Desfășurarea (1954)
- Mândrie (1956)
- Erupția (1957)
- O mică întâmplare (1957)
- Pasărea furtunii (1957)
- Râpa dracului (1957)
- Avalanșa (1959)
- Valurile Dunării (1959)
- Telegrame (1960)
- Furtuna (1960)
- Portretul unui necunoscut (1960)
- Setea (1960)
- A fost prietenul meu (1961)
- Omul de lângă tine (1961)
- Porto-Franco (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Cerul n-are gratii (1962)
- Lupeni 29 (1962)
- La vârsta dragostei (1963)
- Partea ta de vină (1963)
- Merii sălbatici (1964)
- Pădurea spânzuraților (1964) – Petre
- Străinul (1964)
- Neamul Șoimăreștilor (1965) – Stroie Orheianu
- Amintiri din copilărie (1965) – Ion Creangă
- Golgota (1966)
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- Subteranul (1967)
- Cerul începe la etajul III (1967)
- Columna (1968)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Sâmbăta morților (1968)
- Războiul domnițelor (1969)
- Așteptarea (1970)
- La vârsta dragostei (1963)
- Partea ta de vină (1963)
- Merii sălbatici (1964)
- Pădurea spânzuraților (1964) – Petre
- Străinul (1964)
- Neamul Șoimăreștilor (1965) – Stroie Orheianu
- Amintiri din copilărie (1965) – Ion Creangă
- Golgota (1966)
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- Subteranul (1967)
- Cerul începe la etajul III (1967)
- Columna (1968)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Sâmbăta morților (1968)
- Războiul domnițelor (1969)
- Așteptarea (1970)
- La vârsta dragostei (1963)
- Partea ta de vină (1963)
- Merii sălbatici (1964)
- Pădurea spânzuraților (1964) – Petre
- Străinul (1964)
- Neamul Șoimăreștilor (1965) – Stroie Orheianu
- Amintiri din copilărie (1965) – Ion Creangă
- Golgota (1966)
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- Subteranul (1967)
- Cerul începe la etajul III (1967)
- Columna (1968)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Sâmbăta morților (1968)
- Războiul domnițelor (1969)
- Așteptarea (1970)
Jurnal FM 