Jurnal FM 
Tiziano Vecellio a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene
#Postat de Carmen Vintu on august 27, 2021
În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Palatul Fondaco dei Tedeschi.
Sursa foto: https://picryl.com/media/tiziano-vecellio-gen-tizian-kunsthistorisches-museum-wien-jacopo-strada-gg-aea282
Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru Scuola di Sant’Antonio din Padova și tabloul „Cristos pe drumul Calvarului”. În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano știe să profite de această ocazie, înștiințează autoritățile venețiene că ar prefera să rămână în oraș și, – la moartea lui Giovanni Bellini în 1516 – fu numit succesorul lui în funcția de pictor oficial al Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani.
Tiziano Vecellio: Înălțarea la cer a Fecioarei, 1516–1518 – Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari, Veneția
În Veneția pictează multe portrete, fascinante redări ale frumuseții feminine surprinse în ipostaza Florei sau a Salomeei, precum și „Înălțarea Fecioarei”, o pânză de dimensiuni vaste, integrată în interiorul bisericii călugărilor franciscani din Frari.
Între timp, Alfonso d’Este îi comandă trei tablouri pe teme mitologice: „Bachus și Ariadna”, „Sărbătoarea lui Venus” și „Bachanala”. Artistul va lucra mai mulți ani (1518–1523) la aceste „poeme” – după cum le numește – fără a neglija alte comenzi și tematici.
În anii 1523–1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d’Este, muza și mecena artiștilor. În Ferrara, Baldasare Castglione scrie „Curteanul” – operă care va fi studiată apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (Sacco di Roma) de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția.
Printre ei se află vestitul arhitect Jacopo Sansovino și exegetul Pietro Aretino, cel mai „caustic” condei al Italiei. Amândoi vor deveni prietenii cei mai apropiați ai lui Tiziano.
Pictura lui Tiziano
Tiziano dezvoltă un stil personal al culorilor, care veneau aplicate în mod rapid, câteodată imprecis, fără desene pregătitoare: rezultatul este o expresivitate directă, figurile sunt mai vii și reale. Este unul din cei mai prestigioși portretiști și cu siguranță cel mai influent. Adesea introduce accesorii, un câine sau un instrument muzical, iar atitudinea personajelor sale este foarte naturală. Femeile reprezentate sunt frumoase și senzuale, cu păr lung care cade pe spinarea nudă, într-un cadru simbolic sau alegoric. Pictura „Venus la oglindă” demonstrează ce efect coloristic reușește Tiziano să obțină folosind o paletă de culori redusă. Cu acest tablou, Tiziano participă la o dezbatere pe tema artei: muzica ar trebui să fie de același rang și de aceiași importanță pentru om ca frumusețea vizuală, reprezentată de artele frumoase.
Moștenirea lui Tiziano
Unul dintre primii care și-a definitivat ucenicia în atelierul lui Tiziano a fost Paris Bordone, care însă își amintea cu regret: „acestui om nu-i plăcea să-și transmită cunoștințele altora, nici atunci când ucenicii îl rugau în genunchi…”. Singurul mare pictor care a reușit să profite de pe urma timpului petrecut în atelierul său a fost El Greco. Creația lui Tiziano a exercitat touși o influență extraordinară asupra întregii picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck și Rembrandt, Tiziano va deveni un adevărat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influențează artiști de factură diferită, precum Poussin, Watteau și Goya. În secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano se numără Manet, Delacroix și Cézanne.
https://ro.wikipedia.org/wiki/
