Ștefan Ciobanu, istoric și filolog român

Ștefan Ciobanu (n. 11/24 noiembrie 1883, comuna Talmaz, județul Tighina, Basarabia – d. 28 februarie 1950, București) a fost un renumit cercetător, istoric și filolog român, cunoscut pentru numeroasele sale studii de istorie și literatură română veche. Membru al Academiei Române din 1918, a predat la Facultatea de Teologie din Chișinău și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Ciobanu#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Ciobanu.jpg
În 1908, a fondat asociația culturală „Deșteptarea” și a susținut activ introducerea limbii române în școlile din Basarabia. A fost un militant important pentru unirea Basarabiei cu România, fiind ales în 1918 în Sfatul Țării, primul parlament al Basarabiei libere. După unire, ca secretar general la Instrucție, a contribuit la organizarea învățământului românesc în Basarabia și a editat revista „Școala Basarabiei”. De asemenea, a redactat „Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice din Basarabia” și a deținut funcția de ministru al Cultelor și Artelor în 1940. Între 1944 și 1948, a fost vicepreședinte al Academiei Române.
Ștefan Ciobanu a scris lucrări importante, printre care:

• Dosoftei, mitropolitul Moldovei, şi activitatea lui literară (1918)
• La continuité roumaine dans La Bessarabie (1920)
• Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă (1923)
• Dimitrie Cantemir în Rusia (1925)
• Chişinăul. Monografie (1925)
• Basarabia. Monografie (1926)
• Cetatea Tighina (1928)
• Documente din Basarabia (1928-1938)
• Unirea Basarabiei (1929)
• La Bessarabie. Sa population, son passé, sa culture (1941)
• Începuturile scrisului în limba românească (1941)
• Istoria literaturii române vechi (1947)

Bibliografie
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Etefan_Ciobanu