„Societatea Română de Arme și Dare la Semn” – Prima organizație sportivă din România și începuturile tirului românesc

Pe 5 mai 1862, în București, s-a înființat „Societatea Română de arme și dare la semn”, prima organizație națională de tir sportiv din România și prima grupare sportivă oficială din țară. La doar un an de la înființare, societatea număra 120 de membri și 5 membri de onoare.

Sursa foto: AI

În 1865, prin Decretul Domnesc nr. 1147, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat statutele societății și a donat un teren de 47.514 mp din domeniul Mănăstirii Radu-Vodă, pentru a fi folosit ca poligon de tir. Terenul, aflat în patrimoniul statului, a fost destinat exclusiv activităților societății, fără a putea fi înstrăinat.

În 1900, printr-un Decret Regal, societatea a fost recunoscută oficial ca persoană juridică. Prima competiție internațională la care au participat trăgători români a avut loc în 1919, la Le Mans, Franța, unde echipa României a obținut locul doi.

În 1934, s-a înființat Federația Română de Tir, iar în 1946, Banca Națională a României a achiziționat terenurile donate de Cuza și le-a donat Societății de Dare la Semn, devenind Poligonul Tunari, cunoscut astăzi sub numele de Poligonul de Tir Sportiv „Iosif Sârbu” .

Astfel, „Societatea Română de arme și dare la semn” a fost pionierul tirului sportiv organizat în România, având un impact semnificativ în dezvoltarea acestui sport în țară.