Henryk Sienkiewicz, romancier polonez

Henryk Sienkiewicz (născut la 5 mai 1846, în Wola Okrzejska, Polonia – decedat la 15 noiembrie 1916, în Vevey, Elveția) a fost un renumit romancier polonez, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1905. Este cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale la literatura istorică și pentru operele care au adus un suflu epic tradiției poloneze.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henryk_Sienkiewicz#/media/Fi%C8%99ier:Henryk_Sienkiewicz.jpg

Familia lui Henryk Sienkiewicz deținea o mică proprietate care a fost pierdută, determinând mutarea familiei la Varșovia. Aici, tânărul Henryk a urmat cursuri de literatură, istorie și filologie la Universitatea din Varșovia. Deși nu și-a finalizat studiile, începând din 1869, a publicat articole critice influențate de pozitivism – o filozofie care celebra realizările științei și raționalismul.

În 1872, Sienkiewicz a publicat primul său roman, Na marne (În zadar), urmat în 1875 de prima sa nuvelă, Stary sługa (Un vechi servitor). Între 1876 și 1878, a călătorit în Statele Unite, iar după întoarcerea în Polonia, a publicat nuvele de succes, precum Janko muzykant (1879; Yanko Muzicianul), Latarnik (1882; Păzitorul farului) și Bartek zwycięzca (1882; Bartek Cuceritorul). Aceste lucrări i-au cimentat reputația de scriitor talentat.

Din 1882 până în 1887, Sienkiewicz a fost coeditor al cotidianului Słowo (Cuvântul). În 1900, pentru a celebra 30 de ani de activitate literară, poporul polonez i-a oferit moșia Oblęgorek, lângă Kielce, unde a locuit până la începutul Primului Război Mondial.

În timpul războiului, Sienkiewicz s-a refugiat în Elveția, unde, alături de pianistul și politicianul Ignacy Paderewski, a promovat cauza independenței Poloniei și a organizat ajutor pentru victimele războiului.

Între 1883 și 1888, Sienkiewicz a publicat celebra sa trilogie de romane istorice, devenită un simbol al literaturii poloneze:

• Ogniem i mieczem (1884; Cu foc și sabie),
• Potop (1886; Potopul),
• Pan Wołodyjowski (1887–1888; Pan Michael sau Foc în stepă).

Aceste opere, plasate la sfârșitul secolului al XVII-lea, descriu cu măiestrie luptele Poloniei împotriva cazacilor, tătarilor, suedezilor și turcilor. Trilogia evidențiază eroismul poporului polonez, combinând amploarea epică cu o narațiune captivantă. Cu foc și sabie este considerat cel mai valoros dintre cele trei, fiind o cronică a rezistenței poloneze împotriva revoltei conduse de Bohdan Hmelnytsky.
Cea mai cunoscută operă a lui Sienkiewicz este Quo Vadis? (1896), un roman istoric plasat în Roma lui Nero. Aceasta i-a adus recunoaștere internațională și a fost adaptată de mai multe ori pentru film, inclusiv în 1951 și 2001. Deși unele dintre lucrările lui Sienkiewicz au fost criticate pentru dramatismul exagerat și inexactitudinea istorică, ele impresionează prin forța narativă și personajele vii.
Henryk Sienkiewicz rămâne un reper al literaturii poloneze, apreciat pentru modul în care a capturat spiritul eroic al istoriei Poloniei. Stilul său vibrant, alături de angajamentul față de valorile naționale, continuă să inspire cititori din întreaga lume.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Henryk-Sienkiewicz