Elena Niculiță-Voronca, folcloristă, poetă şi prozatoare română

Elena Niculiță-Voronca (5 mai 1862, Bârlad – 1939, Siret) a fost o personalitate marcantă a folcloristicii românești, cunoscută pentru culegerile sale de datini și credințe populare din Bucovina.

Fiică a publicistului de origine aromână Gheorghe Niculiță și a Rucsandei (născută Schipor), Elena a studiat la Institutul „Humpel” din Iași și la pensionul doamnei Zilenschi din Botoșani între 1873 și 1878. Începând cu 1888, sub influența folcloristului Simion Florea Marian, a început să culeagă și să publice povești, credințe și datini populare din Bucovina. A fost redactor la „Gazeta Bucovinei” și președinta Societății culturale „România Tânără”. A debutat publicistic cu versuri în revista „Familia” și cu studii de folclor în „Românul” (1890) și „Rândunica” (1893), colaborând ulterior la publicații precum „Calendarul copiilor”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Dreptatea”, „Ghiduşul” și „Junimea literară”.

Sursa foto: AI

Lucrarea sa de referință este Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică (1903), un compendiu monumental de aproximativ 1.300 de pagini, structurat în cinci părți. Deși din cele trei volume planificate a reușit să publice doar unul, lucrarea a fost apreciată pentru bogăția și diversitatea materialului, fiind considerată o sursă valoroasă pentru studiile de folclor și etnografie.

Alte lucrări semnificative includ:

• Studii în folclor (2 vol., 1908, 1912)
• Sărbătoarea Moşilor în Bucureşti (1915)
• Industria casnică în Bucovina (1922)
• Poezii (1935), semnate și cu pseudonimul Veronea.

Criticile asupra lucrărilor sale au fost variate:

• Etnologul Romulus Vuia considera că Elena Niculiță-Voronca nu avea pregătirea științifică necesară pentru a se ocupa de acest segment al etnografiei.
• Etnologul și folcloristul Ion Diaconu o acuza de faptul că „a modelat flagrant versul popular”.
• În schimb, etnologul Ovidiu Bârlea o aprecia ca pe „cea mai reprezentativă pentru acest colț al Moldovei de Sus”.

Lucrarea sa Datinile şi credinţele poporului român a fost reeditată în 1998 și este considerată una dintre cele mai importante monografii regionale realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, remarcându-se prin bogăția și diversitatea textelor cuprinse și prin preocuparea de a surprinde „spiritul poporului, precum și limba lui” .

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Niculiţă-Voronca