Silvestru Morariu Andrievici, Mitropolit al Bucovinei și Dalmației, arhiepiscop al Cernăuților

Silvestru Morariu Andrievici (n. 26 noiembrie 1818, Mitocu Dragomirnei – d. 12 aprilie 1895, Cernăuți) a fost Mitropolit al Bucovinei și Dalmației, arhiepiscop al Cernăuților (1880–1895).

Născut în localitatea Mitocu Dragomirnei, lângă Suceava, Silvestru Morariu Andrievici (la botez Samuil Morariu) provenea dintr-o familie de preoți. Tatăl său era preotul Gheorghe Andrievici, iar mama, Zamfira, fiica parohului George Grigorovici. Numele de familie „Morariu” este cel autentic, păstrat de rudele sale, în timp ce „Andrievici” reflectă influențele slavizante ale vremii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvestru_Morariu_Andrievici#/media/Fișier:Sylvester_Morariu-Andriewicz.png

Și-a început educația în casa părintească, continuând la școala primară din Suceava și apoi la liceul de stat din Cernăuți – pe atunci, singurul liceu din provincie. După studii teologice la Cernăuți, în 1843 a fost hirotonit preot și numit în parohia Ceahor, unde a activat timp de aproape 20 de ani. Aici s-a remarcat prin devotament pastoral și dorința de a se perfecționa continuu, pentru a răspunde mai bine nevoilor comunității și ale Bisericii.

Între 1862 și 1877 a activat ca membru al consistoriului arhiepiscopal din Cernăuți, profesor de muzică la seminarul teologic și la școala de cântăreți bisericești. În această perioadă s-a implicat activ în viața bisericească și educațională a Bucovinei.

În 1877, a fost ridicat la rangul de arhimandrit, ocazie cu care a luat numele de Silvestru. În același an a fost numit vicar mitropolitan la Cernăuți, sub numele complet de Silvestru Morariu-Andrievici.

La 12 martie 1880, prin decret imperial al împăratului Franz Joseph, a fost numit arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Sfințirea a avut loc în data de 16 aprilie 1880, la Biserica Sfânta Treime din Viena. Ca mitropolit, a devenit membru de drept în Herrenhaus, camera superioară a Parlamentului Austriac.

Silvestru Morariu Andrievici a fost un susținător activ al culturii și identității naționale românești în Bucovina. În 1885 a publicat la propria tipografie lucrarea lui Iraclie Porumbescu, „Kloster Putna in der Bucovina”. A fost membru fondator al societății „Concordia”, sprijinind activitățile culturale ale românilor, și a încurajat formarea de organizații precum „Armonia” (asociație muzicală) și „Academia ortodoxă” (uniunea studenților teologi ortodocși).

În plan publicistic, a inițiat și sprijinit apariția revistei „Candela”, primul jurnal bisericesc al Eparhiei Bucovinei, finanțat din Fondul Bisericesc, cu scopul de a oferi preoțimii un mijloc de comunicare și exprimare în spațiul public. Anterior, redactase și editase publicații precum „Calendariu poporului bucovinean” și „Amicul poporului”, și propusese fondarea ziarului „Steaua Bucovinei”, alături de Veniamin Iliuț.

Mitropolitul Silvestru Morariu a jucat un rol esențial în păstrarea identității spirituale și culturale a românilor din Bucovina în timpul dominației habsburgice, un secol caracterizat adesea drept „al rezistenței”. A fost perceput ca un lider puternic al curentului național românesc și, prin activitatea sa, a reușit să întărească Biserica Ortodoxă și să creeze un cadru favorabil dezvoltării culturale românești în provincie.

Între 1870 și 1880 a fost ales deputat în Camera Reprezentanților a Reichsratului din Imperiul Austriac. Ca membru al Herrenhaus-ului, alături de Alexandru Baron Wassilko de Serecki, a reprezentat interesele românilor bucovineni în forul legislativ suprem al imperiului.

Silvestru Morariu a fost un autor prolific, preocupat de educație, religie și muzică bisericească. Printre lucrările sale importante se numără:

• Micul Komenic (1851) – manual pentru școli populare
• Carte de cetire sau Legendariu românesc (1852)
• Aritmetica pentru școalele sătești (1868)
• Învățătura dogmatică generală și specială (1862)
• Catehism mic pentru tinerimea ortodoxă (1865)
• Liturgica (1860)
• Cuvântări bisericești pe toate duminicile și sărbătorile de peste an (1860)
• Tipiconul Bisericii Ortodoxe Orientale (1883)
• Apologia Bisericii Ortodoxe din Bucovina (1883 și 1890).

Silvestru Morariu Andrievici a fost nu doar un ierarh, ci și un apărător al românismului, un promotor al culturii, un reformator în educație religioasă și un sprijin al preoțimii bucovinene. A contribuit decisiv la menținerea identității spirituale și culturale a românilor ortodocși în Bucovina, rămânând o figură de referință a secolului al XIX-lea.