,,Sânge sigur pentru toți”: 14 iunie, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge

,,Sânge sigur pentru toți”: 14 iunie, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge

14 iunie este, și în 2019, o zi importantă pentru sănătatea umanității: Ziua Mondială a Donatorului de Sânge.

Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge este una dintre cele opt campanii oficiale de sănătate publică, marcate de Organizația Mondială a Sănătății, împreună cu Ziua Mondială a Sănătății, Ziua Mondială a Tuberculozei, Săptămâna Mondială a Imunizării, Ziua mondială fără tutun, Ziua mondială a malariei, Ziua Mondială a Hepatitei și Ziua mondială de combatere a SIDA. Este un prilej pentru a crește gradul de conștientizare asupra necesității condițiilor de siguranță în donarea de sânge și a mulțumi donatorilor voluntari de sânge pentru gestul lor de a salva vieți fără a aștepta o recompensă în schimb. Prima Zi Mondială a Donatorului de Sânge s-a sărbătorit în 2004, la Johannesburg, Africa de Sud.

foto ilustrativ

De ce este permanentă nevoia de sânge? 

Tot timpul există numeroase urgențe medicale care necesită transfuzii de sânge: accidente, hemoragii, operații și transplanturi de organe, nașteri cu complicații, pacienți cu anemii severe, cancer, arsuri etc. Din păcate, puțini dintre donatorii eligibili donează constant. De aceea, spitalele duc o luptă continuă cu lipsa donatorilor de sânge.

Această zi a fost înființată în urma succesului de care s-a bucurat Ziua Mondială a Sănătății din anul 2000, ce a avut ca temă ,,importanța donării de sânge” și s-a desfășurat sub sloganul „Sângele salvează vieți”. Evenimentul din 14 iunie nu are ca scop înlocuirea altor evenimente precum zilele naționale de donare de sânge.

Această zi a fost aleasă de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca un omagiu, în amintirea imunologului austriac Karl Landsteiner, laureat al premiului Nobel pentru medicină, în anul 1930 pentru descoperirea grupelor de sânge AB0.

Născut acum 148 de ani, pe 14 iunie, datorită lui, transfuziile de sânge au devenit astăzi proceduri de rutină medicală.

Cu toate că scopul acestei zile este de a crește gradul de conștientizare asupra importanței donării de sânge și de a încuraja cât mai mulți oameni să doneze, obiectivul zilei este nu neapărat de a atrage un număr mare de donatori în acea zi, cât de a-i sărbători pe cei care donează sânge în mod voluntar, fără vreo recompensă, decât aceea că au ajutat la salvarea a milioane de vieți.

Sloganul, „Sânge sigur pentru toți”, crește gradul de conștientizare cu privire la nevoia universală de sânge sigur în furnizarea asistenței medicale și rolurile esențiale pe care donațiile voluntare le joacă. Tema încurajează cu fermitate mai mulți oameni din întreaga lume să devină donatori de sânge și să doneze regulat sânge – acțiuni care sunt esențiale pentru construirea unei baze solide a resurselor de sânge.

Iată cum aveau loc primele transfuzii de sânge

Transfuziile de sânge au o istorie foarte veche (până în 1918 nu putem vorbi cu adevărat de transfuzie; e ceva ce putem numi „donare de sânge”): ele sunt menționate în istoria Egiptului antic și în Tratatul de anatomie a lui Herophilus. În secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat un asemenea tratament.

De cele mai multe ori, sângele utilizat era de origine animală.

În 1492, papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumând celule vii de sânge de trei ori pe zi. Sângele provenea de la 3 băieți de 10 ani. În scurt timp, băieții au murit, fiind urmați de papa.

În 1616, William Harvey, un medic englez, începe a vorbi la lecțiile sale despre circulația sângelui. În 1628, el își face publică descoperirea. Aceasta dovedea că sângele are rolul de a transporta ceva, dar încă nu se știa exact ce anume.

Pe 15 iunie 1667, Jean Baptiste Denis, un medic francez, foarte cunoscut la vremea sa, medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea, este primul care injectează, fiind bine documentat, sângele de animal unui om. El injectează sângele unui miel unui băiat de 15 ani care avea febră foarte ridicată. Operațiunea lui Baptiste a reușit, dar acesta, crezând ca tratamentul îl slăbește pe băiat, i-a injectat 9 uncii (300 grame) de sânge arterial de miel. Pacientul s-a vindecat definitiv.

În 1668, Jean Baptiste Denis, prin 2 transfuzii cu sânge de vițel, îl tratează pe Antoine Mauroy, un pacient care suferea de unele tulburări mintale.

Mai apoi, acesta avea simptome cunoscute astăzi sub numele de alergie. Denis a decis să facă o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind atacat în instanță de văduva lui Mauroy, medicul francez a declarat că transfuzia nu a avut loc din cauza că nu a putut găsi vena, după care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Châtelet a decis ca de acum încolo tranfuziile de sânge să fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. În 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la experimentele pe animale și interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.

În 1788 s-a dovedit că un câine slăbit de o pierdere de sânge are nevoie de o transfuzie pentru a fi reanimat. S-a spus că același lucru este valabil și pentru oameni. În acest an s-a descoperit proprietatea sângelui de a transporta oxigenul indispensabil pentru viață.

În 1818 au loc primele transfuzii de la om la om.

Sângele de animale nu mai este utilizat din cauza numărului mare de decese. Cu sângele uman se obțin mai multe rezultate frumoase, dar medicii acelei epoci continuă să ignore existența grupelor de sânge.

Povestea unei picături de sânge

https://www.facebook.com/crtscta/videos/566070573517775/

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit acest eveniment pentru a crește conștientizarea importanței uriașe a donării de sânge și pentru a încuraja publicul larg să doneze regulat.

Surse: Wikipedia, Actualitatea Creștină