Sabba Ștefănescu, geolog și paleontolog român

Sabba Ștefănescu s-a născut pe 12 ianuarie 1857, la Craiova, și a murit pe 16 august 1931, la Sinaia. A fost un geolog și paleontolog român, profesor de paleontologie la Universitatea din București și membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a activat în viața politică, fiind parte a conducerii partidului conservator.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sabba_%C8%98tef%C4%83nescu#/media/Fi%C8%99ier:Sabba_%C5%9Etef%C4%83nescu_480x640.jpg

Ștefănescu a absolvit liceul din Craiova în 1875 și a plecat la Paris pentru a studia științele naturale, obținând licența în 1879. După obținerea licenței, a început să studieze structura subsolului și a studiat fenomenele geologice, publicând lucrări științifice pe care le-a comunicat Societății Geologice a Franței. În urma cercetărilor sale, a obținut titlul de doctor în geologie, cu o lucrare despre stratificarea pământului.

După revenirea în România, Sabba Ștefănescu s-a stabilit la București, unde, în 1905, a fost numit profesor titular al catedrei de paleontologie la Universitatea din București, care fusese creată în urma divizării catedrei inițiale de geologie, mineralogie și paleontologie, deținută de Grigoriu Ștefănescu. În această funcție, a dezvoltat un laborator de paleontologie, pe care l-a dotat cu colecțiile proprii și cu donații din alte surse. A păstrat acest post până în 1929. De asemenea, a fost unul dintre principalelor persoane implicate în realizarea primei hărți geologice a României.

În perioada 1882-1886, Ștefănescu a realizat cercetări de geologie, fiind implicat în studiile preliminare pentru întocmirea hărții geologice a României. A studiat în mod deosebit terenurile terțiare din România, iar rezultatele cercetărilor sale au constituit subiecte de comunicare la Societatea Geologică a Franței. Teza sa de doctorat a fost dedicată stratigrafiei terenurilor din România, un subiect deosebit de important pentru geologia română din acea perioadă. După numirea ca profesor, s-a concentrat pe studiul evoluției mastodonților și elefanților, cercetând fosilele din pliocen și pleistocen atât în România, cât și în Franța.

În 1917, în timpul ocupației germane a Bucureștiului, Sabba Ștefănescu a plecat cu familia sa de la Iași într-o misiune diplomatică la Paris. În drumul lor, au traversat Rusia și au ajuns în Scoția, având parte de o traversare periculoasă a Oceanului Înghețat de Nord. S-au întors în România în 1921.

Ștefănescu era cunoscut pentru severitatea sa, fiind descris de contemporani ca având o statură impunătoare și o aură de autoritate. Ca director de școală, era supranumit „Balaurul”, dar el însuși spunea despre sine: „Sunt serios, conced, dar aspru, nu accept”. De asemenea, a fost activ în viața politică și a făcut parte din conducerea partidului conservator.

În 1893, Sabba Ștefănescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. A fost, de asemenea, membru corespondent al Academiei de Științe din România.

Sabba Ștefănescu a murit pe 16 august 1931, la Sinaia, lăsând în urma sa o importantă contribuție în domeniul geologiei și paleontologiei, precum și un impact semnificativ în învățământul universitar din România.

Sursa: https://www.travellerinromania.com/fig/sabba-stefanescu/