Current track

Title

Artist


Constantin Bălescu, amiral român

#Postat de on ianuarie 12, 2026

Constantin Bălescu (n. 12 ianuarie 1864, Turnu Severin – d. 1929) a fost un amiral român, care a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române (1918-1920).

A studiat la Școala Navală din Brest, Franța, între 15 septembrie 1881 și 1 septembrie 1883. În perioada 1882-1883, a efectuat o călătorie în jurul lumii la bordul navei-școală „Reine Blanche” a Marinei franceze, experiență care i-a adus un vast bagaj de cunoștințe. La întoarcerea în țară, în august 1883, a fost avansat la gradul de sublocotenent și înrolat în Corpul Flotilei Române, fiind distribuit la Inspectoratul Porturilor și îmbarcat pe diferite nave, inclusiv pe nava-școală „Mircea” și șalupele „Smârdan” și „Rahova”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_B%C4%83lescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_B%C4%83lescu.jpg

În perioada 1889–1892, Bălescu a fost îmbarcat pe crucișătorul „Elisabeta”, cu care a efectuat voiaje în Marea Mediterană. Comandantul navei, colonelul Vasile Urseanu, l-a apreciat pentru capacitățile sale de ofițer de calcul și tir. În 1891, a fost avansat la gradul de căpitan și transferat la Arsenalul Flotilei. În 1894, a realizat campanii de instrucție pe nava-școală „Mircea” în Marea Neagră și Marea Mediterană.

În anul 1897 a fost numit comandant al bricului „Mircea”, iar în 1899 a preluat comanda Școlii Marinei din Constanța. În această funcție, Bălescu a depus eforturi susținute pentru relocarea școlii și pentru dezvoltarea unui curriculum educațional solid, care includea cursuri precum „Războiul Maritim”, „Navigație și Hidrografie” și „Morala Militară”.

În 1901, i s-a încredințat comanda crucișătorului „Elisabeta”. În perioada 1902-1905 a lucrat la Administrația Centrală a Războiului, iar în 1905 a fost numit comandant al Diviziei de Mare. În această calitate, a gestionat o situație delicată în 1905, atunci când a avut de ales între respectarea unui cod internațional și riscul de a provoca tensiuni diplomatice, atunci când marinarilor revoluționari ruși de pe cuirasatul „Kneaz Potemkin” le-a garantat viața și libertatea, refuzând extrădarea lor.

În 1907, a fost promovat la gradul de comandor și a preluat comanda Arsenalului Marinei și a Diviziei de Dunăre, funcție pe care a păstrat-o până în 1911, când a fost numit șef al Secției Marinei în cadrul Ministerului de Război. În 1913, a fost avansat la gradul de contraamiral și a gestionat cu succes problemele legate de mobilizarea Marinei în timpul campaniei din Bulgaria și în primul an al primului război mondial.

În 1916, Bălescu a fost numit președinte al Comitetului Executiv al Marinei și, în 1917, a preluat comanda Marinei Militare Române. În timpul primului război mondial, sub conducerea sa, Marina Română a înregistrat succese importante, în special în 1917, când bateriile marinei și artileria monitoarelor au bombardat eficient pozițiile inamice de la Tulcea și Galați. De asemenea, Bălescu a coordonat acțiunile Marinei pe fronturile Dunării și Mării Negre, facilitând acțiunile armatei române și împiedicând trecerea Dunării de către inamic. A fost decorat cu numeroase ordine, inclusiv cu ordinele ruse „Sf. Vladimir” și „Sf. Ana” și cu Ordinul francez „Legiunea de Onoare”.

După încheierea războiului, în 1920, Constantin Bălescu a fost avansat la gradul de viceamiral și a predat comanda Marinei la 3 noiembrie 1920. De-a lungul carierei sale, a publicat articole și a susținut conferințe pe teme de marină, iar alături de locotenent-comandorul Paul Rădulescu, a contribuit la realizarea capitolelor de marină din „Enciclopedia Română”.

Bălescu a fost și un membru activ al Societății Geografice Române, președinte al Cercului Militar și membru al Tribunalului Maritim. A murit în 1929, iar la funeraliile sale, a fost elogiat de colegii săi pentru contribuțiile sale remarcabile la dezvoltarea Marinei Române. Numele său este purtat astăzi de Puitorul de Mine 274 „Viceamiral Constantin Bălescu” și de Școala de Aplicație a Forțelor Navale „Viceamiral Constantin Bălescu” din Constanța. De asemenea, o stradă din București îi poartă numele.

Sursa: https://www.navy.ro/despre/comandanti/comandanti_11.php


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *