Sabba S. Ștefănescu, geofizician român

Sabba S. Stefanescu s-a născut pe 20 iulie 1902, la București, fiind al treilea și cel mai mic fiu al profesorului de paleontologie, academician și om politic Sabba Stefanescu și al soției sale Constanța (n. Demetrescu-Negrea). După ce a urmat clasele primare într-o școală particulară și cursurile Liceului Sf. Sava, în 1917, familia sa s-a mutat la Paris pentru o misiune diplomatică a tatălui său. A obținut bacalaureatul la liceul St. Louis în 1919 și a studiat la prestigioasa École des Mines, obținând diploma de inginer de mine în 1923.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sabba_S.%C8%98tef%C4%83nescu#/media/Fi%C8%99ier:Sabba_S.%C5%9Etef%C4%83nescu_480x640.jpg

La întoarcerea în țară, a lucrat o vreme la minele din Valea Jiului, iar în 1927 a fost angajat la Institutul Geologic al României, unde a introdus studiile de prospectare electrică a subsolului, domeniu pe care l-a explorat pe parcursul întregii sale cariere. Începând cu 1929, a colaborat direct cu frații Conrad și Marcel Schlumberger, pionieri ai prospectării electrice și fondatori ai companiei Schlumberger Limited. În 1933, s-a întors la Institutul Geologic, păstrând în același timp funcția de inginer consultant pentru Schlumberger.

După ce a obținut titlul de doctor în fizică de la Universitatea din București în 1945 și a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1946, Stefanescu a ocupat funcția de șef al Secției de geofizică a Comitetului Geologic în 1950. În același an, a fost titular al unei Catedre de geofizică la Institutul de Mine, care a fost ulterior transferată la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. A contribuit esențial la formarea primelor generații de geofizicieni români până la pensionarea sa în 1967. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1963 și președinte al Secției de Științe Geologice, Geofizice și Geografice (1966-1990). De asemenea, a fost director al mai multor institute de cercetări geofizice și redactor-șef al revistelor de specialitate „Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie” și „Studii și cercetări de geologie, geofizică și geografie”, precum și președinte al Comitetului Național Român de Geodezie și Geofizică. În 1990, a fost ales membru de onoare al Society of Exploration Geophysicists pentru contribuțiile sale fundamentale în dezvoltarea teoretică a metodelor de prospectare.

Punctul central al preocupărilor sale științifice a fost fundamentarea teoretică a prospectării electrice. A realizat unele dintre primele calcule (în 1930) în situații reale pentru câmpul electromagnetic generat de un dispozitiv de prospectare și pentru rezistivitatea aparentă asociată. Lucrările sale ulterioare (1930-1950) sunt dedicate analizei detaliate a procedurilor curente de prospectare electrică, atât în curent continuu, cât și alternativ. Mai târziu, a dezvoltat modele flexibile ale conductivității solului, care permit calculul rapid al câmpului electric și interpretarea eficientă a măsurătorilor de teren.

Pentru cei care l-au cunoscut, academicianul Sabba S. Stefanescu a fost o persoană rezervată, dar cu o conversație plăcută și optimistă, răspândind seninătate și cultivând o curiozitate intelectuală profundă, inclusiv în domenii filozofice și artistice. Claritatea expunerilor sale științifice rămâne memorabilă și greu de egalat. A fost un adevărat savant, un model de cercetător și dascăl.

Sursa: https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-13-2014/sabba-s-stefanescu-fondator-al-scolii-romane-de-geofizica_4510.html