Românul care în liceu îşi ajuta familia din bursa de studiu, iar la 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii

La data de 4 octombrie 1873 s-a născut matematicianul Gheorghe Ţiţeica, considerat unul dintre fondatorii geometriei diferenţiale centro-afine; este unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti; a fost membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al acestui for (iunie 1924 – iunie 1925)   (m. 5 februarie 1939).

Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date.

Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.

A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat secţia matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti.

În 1895 obţine licenţa în matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.Imediat după susţinerea tezei de doctorat se reîntoarce în ţară. În toamna anului 1899 i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, în 1899, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea 27 de ani.A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare.Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace.
Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele.
Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese.În mai multe rânduri a fost ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for ştiinţific.

El a fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica.

S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti, la vârsta de 66 de ani.