Richard Wagner, compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane

Richard Wagner (născut pe 22 mai 1813, în Leipzig, Germania – decedat pe 13 februarie 1883, în Veneția, Italia) a fost un compozitor și teoretician dramatic german ale cărui opere și muzică au avut o influență revoluționară asupra dezvoltării muzicii occidentale. Acesta a extins limitele muzicii prin inovațiile sale, dar și prin reacțiile împotriva tradițiilor existente. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Olandezul zburător” (1843), „Tannhäuser” (1845), „Lohengrin” (1850), „Tristan și Isolda” (1865), „Parsifal” (1882) și monumentalul său ciclu de patru opere, „Inelul Nibelungilor” (1869–1876).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner#/media/Fi%C8%99ier:RichardWagner.jpg

Cadrul artistic și teatral din familia lui Wagner, cu surori care deveniseră cântărețe de operă și actrițe, a fost un factor formativ important pentru el. Impulsiv și cu un caracter voluntar, a fost un elev neglijent la Kreuzschule din Dresda și la Nicholaischule din Leipzig. Deși nu a urmat cursuri de muzică în mod sistematic, a învățat singur să cânte la pian și să compună, citind lucrări ale lui Shakespeare, Goethe și Schiller. Fascinat de viața studențească, s-a înscris la Universitatea din Leipzig, dar nu a absolvit școala pregătitoare. Totuși, a început să compună muzică și, în 1833, a avut loc prima sa interpretare publică a simfoniei sale în do major la Gewandhaus din Leipzig.

La vârsta de 20 de ani, s-a mutat la Würzburg, unde a compus prima sa operă, „Die Feen” (Zânele), pe care nu a reușit să o producă la Leipzig. După ce s-a căsătorit cu Wilhelmine (Minna) Planer în 1836, a devenit dirijor la o trupă de teatru provincială în Magdeburg. De asemenea, a început să compună și opera „Das Liebesverbot” (Interdicția iubirii), care a fost un eșec total.

În 1839, pentru a scăpa de datorii, Wagner a fugit la Paris, unde a încercat să-și facă un nume, însă cei trei ani petrecuți aici au fost dificili. Nu a reușit să intre în cercul închis al Operei din Paris, trăind într-o colonie de artiști germani săraci și lucrând ca jurnalist muzical. Totuși, a reușit să compună „Rienzi” (1840) și „Der fliegende Holländer” (1841), care a avut un oarecare succes. În 1842 s-a întors la Dresda, unde „Rienzi” a fost bine primit, iar „Der fliegende Holländer” a avut o recepție mai rezervată.

În 1848, Wagner a fost implicat activ în revoluția germană, iar după eșecul acesteia, a fost nevoit să fugă din Germania pentru a evita arestul. În următorii 15 ani, a trăit în exil la Zürich, unde a scris o serie de lucrări teoretice, inclusiv „Die Kunst und die Revolution” (Arta și Revoluția) și „Das Kunstwerk der Zukunft” (Opera de Artă a Viitorului). În această perioadă, a început să lucreze la „Der Ring des Nibelungen” (Inelul Nibelungilor).

În 1864, Wagner a fost invitat de regele Ludovic al II-lea al Bavariei să se stabilească în München și să finalizeze lucrările sale. În acești ani, Wagner a compus lucrări de mare amploare, precum „Tristan und Isolde” (1865) și „Die Meistersinger von Nürnberg” (1868). De asemenea, a continuat lucrul la „Inelul Nibelungilor”, pe care l-a finalizat în 1876, având premiera acestuia la Bayreuth, într-un teatru construit special pentru a susține lucrările sale.

În ultimii săi ani de viață, Wagner a continuat să compună și să dirijeze, lucrând la „Parsifal”, opera sa finală, pe care a prezentat-o în 1882. A murit în 1883, lăsând o moștenire de necontestat în muzica și dramaturgia muzicală. A fost înmormântat la Wahnfried, casa sa din Bayreuth, și, de la moartea sa, lucrările sale au continuat să fie o parte centrală a Festivalului Wagner de la Bayreuth.

Opera lui Wagner a marcat o schimbare radicală în istoria muzicii, prin crearea unei forme noi de „dramă muzicală” în care muzica, drama și cuvintele sunt interconectate într-un mod profund. A folosit „leitmotivurile” (motivele conducătoare) pentru a exprima emoțiile și ideile fundamentale ale personajelor, iar acest stil a influențat profund muzica ulterioară. Opera sa a avut o influență considerabilă asupra compozitorilor viitori și rămâne un pilon al muzicii clasice și ale operelor dramatice.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Richard-Wagner-German-composer