Costache Caragiale, actor, dramaturg și profesor român

Costache Caragiale (n. 29 martie 1815 – d. 13 februarie 1877) a fost un actor, dramaturg și profesor român de artă dramatică. Era fiul lui Ștefan Caragiale și al Mariei Caragiale, fiica unui negustor din Brașov. A avut doi frați, Luca și Iorgu, și două surori, Ecaterina și Anastasia.

A studiat actoria cu Costache Aristia la școala fondată sub auspiciile Societății Filarmonice, dedicându-și întreaga activitate idealurilor progresiste și democratice ale revoluției din 1848.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Caragiale#/media/Fi%C8%99ier:Costache_Caragiale_1.jpg

Debutul său a avut loc în București în 1835, iar trei ani mai târziu, în 1838, a înființat primul teatru dramatic din Iași, considerat primul Teatru Național din România. În următoarele 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu marile teatre naționale ale vremii, din orașele Botoșani, Craiova și Iași, promovând lucrările celor mai talentați dramaturgi români, precum Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi. În 1851, Caragiale a fost ridicat la rangul de pitar și a început să predea cursuri de declamație și mimică la Conservatorul din București.

În 1850 s-a întors la București, iar în 1852 a devenit primul director al Teatrului Mare (Național). A decedat în 1877 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

În 1887, fratele său mai mic, Iorgu Caragiale, a construit propriul teatru în București, iar nepotul său, Ion Luca Caragiale, avea să devină unul dintre cei mai mari dramaturgi români.

Lucrări:

• Scrieri (1840)
• Epistolă către Grigore Alexandrescu (1841)
• Leonil sau Ce produce disprețul (1841)
• O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi (1844) – comedie
• O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe – comedie
• Îngâmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt
• Doi coțcari sau Feriți-vă de răi ca de foc
• Învierea morților
• Urmarea coțcarilor
• Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București (1852), 1881
• Teatrul Național în Țara Românească (1855), 1867

Traduceri și adaptări:

• Furiosul (1840).