Ralph Waldo Emerson, poet și eseist american

Ralph Waldo Emerson (n. 25 mai 1803, Boston, Massachusetts, SUA – d. 27 aprilie 1882, Concord, Massachusetts, Massachusetts, SUA) a fost un poet, eseist și filosof american, considerat liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ralph_Waldo_Emerson#/media/Fi%C8%99ier:Ralph_Waldo_Emerson_ca1857_retouched.jpg

Născut în Boston, Massachusetts, ca fiu al reverendului William Emerson — un pastor unitarian provenit dintr-o familie cu o bogată tradiție religioasă — Emerson avea să se îndepărteze treptat de doctrina religioasă a apropiaților săi. În eseul său fundamental, Nature (1836), și-a exprimat pentru prima oară concepțiile filozofice ce vor sta la baza transcendentalismului american.

După moartea tatălui său, pe când avea doar opt ani, Emerson a urmat cursurile Școlii Latine din Boston, iar în 1817 a fost admis la Harvard, unde a fost numit președinte al anului întâi. Și-a completat veniturile modeste oferind meditații și predând în școala unchiului său. A absolvit în 1821, la vârsta de 18 ani, și a lucrat o perioadă ca profesor, apoi a urmat cursurile Harvard Divinity School, devenind pastor unitarian în 1829. Totuși, în 1832 a demisionat din cauza unor divergențe legate de forma serviciilor religioase.

Prima sa soție, Ellen Louisa Tucker, a murit prematur de tuberculoză, iar durerea pierderii ei l-a marcat profund. Unele surse sugerează că Emerson ar fi avut o sexualitate fluidă, fiind atras de bărbați precum Martin Gay și poetul Walt Whitman. Cu toate acestea, s-a recăsătorit în 1835 cu Lydia Jackson, cu care a avut patru copii: Waldo, Ellen, Edith și Edward Waldo.

Emerson a întreprins un lung tur european în 1832, unde a cunoscut personal figuri culturale importante precum Wordsworth, Coleridge, John Stuart Mill și Thomas Carlyle — cu acesta din urmă legând o prietenie durabilă. Impresiile din călătorii au fost reunite în volumul English Traits.

Stabilit în Concord, Massachusetts, Emerson a devenit un reper intelectual al comunității. A fondat „Clubul Transcendental” în 1835, iar în 1840 a sprijinit lansarea revistei The Dial. Discursul său din 1838 ținut la Harvard Divinity School a stârnit un scandal, întrucât Emerson a pus sub semnul întrebării divinitatea lui Iisus, fapt ce i-a adus acuzații de erezie. Abia peste 30 de ani a fost invitat din nou să vorbească la Harvard.

Moartea fiului său, Waldo, în 1842, i-a provocat o nouă suferință, reflectată în poemul Threnody și în eseul Experience. În același an, Emerson a devenit nașul filosofului William James.

De-a lungul vieții, Emerson a fost un conferențiar căutat, cunoscut pentru profunzimea ideilor și stilul său elevat, dar adesea dificil. A întreținut relații strânse cu Nathaniel Hawthorne și Henry David Thoreau, pe care l-a susținut în perioada în care acesta a trăit la Walden. Relația lor s-a răcit ulterior, dar s-au împăcat parțial înainte de moartea lui Thoreau.

În scrierile sale, Emerson pornea adesea de la notițele personale din jurnalele ținute încă din perioada studenției. Conferințele sale, revizuite și dezvoltate, au stat la baza multor eseuri publicate. A fost un fervent susținător al abolirii sclaviei și al individualismului radical, refuzând să adere la orice organizație. Credea că scopul filozofiei sale este „redescoperirea sinelui de către fiecare individ”.

Influențat profund de textele sacre indiene, precum Bhagavad Gita și Vedele, Emerson a îmbrățișat un nondualism spiritual exprimat în eseul său The Over-soul. De asemenea, a preluat stilul conversațional și scepticismul religios din eseurile lui Montaigne și a fost inspirat de idealismul german, cunoscut prin intermediul lui Coleridge.

Ralph Waldo Emerson a murit în 1882 și este înmormântat în cimitirul Sleepy Hollow din Concord.

Lucrări traduse în limba română:

• Esseuri, București, Casa Școalelor, 1945

• Eseuri, București, Editura pentru Literatură Universală, 1968.