1495 – Începutul domniei lui Radu cel Mare în Țara Românească

Radu cel Mare (1467 – 23 aprilie 1508), fiul lui Vlad Călugărul, a devenit domn al Țării Românești pe 15 aprilie 1495, după ce fusese asociat la domnie încă din 1492. Domnia sa, desfășurată într-o perioadă relativ pașnică, s-a remarcat prin susținerea culturii și a Bisericii Ortodoxe, într-o vreme în care mulți supuși ai Imperiului Otoman treceau la islam.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/File:027_-_Radu_cel_Mare_cu_doamna_sa.jpg

A primit supranumele „cel Mare” nu pentru victorii militare, ci datorită rolului său spiritual și cultural. În timpul său, Țara Românească a devenit un refugiu pentru creștinii oprimați și un centru al ortodoxiei.

Printre cele mai importante realizări ale sale se numără:

• Introducerea tiparului în Țara Românească. În 1508, la inițiativa sa, călugărul sârb Macarie tipărește prima carte pe teritoriul actual al României, Liturghierul în limba slavonă, la Târgoviște.
• Aducerea Sfântului Nifon al II-lea, fost patriarh al Constantinopolului, în Țara Românească, unde a devenit mitropolit (1502–1505).
• Ctitorirea Mănăstirii Dealu, monument religios și arhitectonic major al Evului Mediu românesc, unde avea să fie și înmormântat.

Domnia sa s-a desfășurat în contextul influenței otomane și al relațiilor tensionate dintre boierime și domn. Pentru a-și consolida puterea, Radu cel Mare s-a apropiat de marea boierime, în special de familia Craioveștilor.

Relația cu Sfântul Nifon s-a încheiat însă cu un conflict religios și moral, din cauza unei căsătorii controversate din familia voievodului. Nifon a fost nevoit să plece din țară, iar mai târziu, moaștele sale au fost aduse înapoi la Mănăstirea Dealu, așezate chiar pe mormântul domnitorului, ca semn de iertare.

Radu cel Mare a murit în aprilie 1508, bolnav și fără a-și fi desemnat un succesor clar. A lăsat în urmă o țară organizată și respectată. Este înmormântat la Mănăstirea Dealu, în pronaosul bisericii. Mai târziu, în 1908, i s-a ridicat un sarcofag de marmură în cinstea sa.

Radu cel Mare a avut mai mulți copii, dintre care cinci i-au urmat la tron:

• Vlad Vintilă
• Radu Paisie
• Mircea Ciobanul
• Radu de la Afumați
• Radu Bădica

Alte fiice ale sale au fost: Cârstina, Ana și Boba.

Pe lângă Mănăstirea Dealu, Radu cel Mare a sprijinit și alte mănăstiri, precum:

• Govora
• Tismana
• Glavacioc
• Lăcașuri de cult de la Muntele Athos: Cutlumuș, Zografu, Hilandar, Sf. Pantelimon, Dochiariu

Mai puțin cunoscut este faptul că a sprijinit și construirea de biserici pentru românii/vlahii din Valea Timocului (în Bulgaria și Serbia de azi).

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Radu_cel_Mare