O importantă atestare documentară a orașului Bacău datează din 15 aprilie 1400

Până nu demult, se considera că prima atestare documentară a orașului Bacău datează din 6 octombrie 1408, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, când domnitorul acorda un privilegiu comercial negustorilor din Liov. În acest act se menționează condițiile de vamă pentru negustorii care tranzitau teritoriul Moldovei, inclusiv prin Bacău, în drum spre Țara Tătarilor.

Una dintre primele atestări ale orașului

AndreiC – Operă proprie

The first document about Bacau

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Prima atestare bacau.jpg
• Creată: 28 august 2018
• Încărcată: 31 august 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bacău#/media/Fișier:Prima_atestare_bacau.jpg

Însă cercetările istoricului Ștefan S. Gorovei arată că începuturile documentare ale Bacăului sunt chiar mai timpurii, orașul având un „act de naștere” ce se înscrie între anii 1391 și 1432, în perioada domniei lui Petru I Mușat. Astfel, în 1399, într-un document emis de Iuga Vodă, Bacăul este menționat în contextul unui litigiu între spătarul Răducanu și răzeșii din satul Brătila, din ținutul Bacăului.

Un alt document important datează din 15 aprilie 1400, când este atestată prezența Cavalerilor Ioaniți (mai târziu cunoscuți drept Cavalerii de Malta) în Bacău. În acea perioadă, Papa Bonifaciu al IX-lea (nu al II-lea, cum apare uneori eronat) trimite o scrisoare către Civitas Bachovien. De asemenea, în 1409, un student băcăuan, Gregorias de Bachwya, este menționat ca fiind înscris la Universitatea din Cracovia. Mai târziu, pe 5 martie 1431, localitatea apare sub denumirea de Civitas Bako.

La finalul secolului al XIV-lea, Bacăul era deja o așezare urbană bine consolidată și una dintre cele mai prospere din Moldova. Avea un rol militar și comercial deosebit de important, fiind un nod strategic în relațiile comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, orașul a fost reședință domnească, legată de căsătoria acestuia cu Margareta de Losoncz, fiica voievodului Ladislau de Losoncz.

În noiembrie 1467, Bacăul a fost ocupat temporar de trupele regelui maghiar Matei Corvin, cu puțin timp înainte de Bătălia de la Baia. În secolul al XV-lea, aici s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dispus construirea Curții Domnești și a Bisericii Precista, două dintre cele mai importante monumente istorice ale orașului.

În 1607, Papa Paul al V-lea a înființat Episcopia de Bacău, subordonată Arhiepiscopiei de Kalocsa (Ungaria). Catedrala episcopală dedicată Sfintei Maria a fost afectată grav de inundațiile din 1676. În locul acesteia, în 1839 a fost ridicată Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae, care există și astăzi.

Prin urmare, deși tradițional s-a considerat că 1408 este anul primei atestări documentare, dovezile istorice sugerează că Bacăul este menționat oficial încă din 1399, fiind deja o localitate activă, în plină dezvoltare. Aceste descoperiri oferă o imagine mai completă și mai veche asupra istoriei unuia dintre cele mai importante orașe ale Moldovei.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bacău