Current track

Title

Artist


Prima atestare documentară a satului Solca datează dintr-un document emis la Baia în 15 ianuarie 1418, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun

#Postat de on ianuarie 15, 2025

Prima mențiune documentară a localității datează din 15 ianuarie 1418, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În 1502, satul a fost cumpărat de Luca Arbore și ulterior dăruit Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, Solca a devenit un important centru religios, cu o mănăstire ctitorită de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. La 7 martie 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei, cumpără acest sat de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Ulterior, mitropolitul Gheorghe Movilă dăruiește această așezare Mănăstirii Sucevița.

Solca (în germană Solka, în poloneză Solka, în maghiară Szolka) este un oraș situat în județul Suceava, în Bucovina, România. Conform recensământului din 2011, orașul avea o populație de 2.188 de locuitori, fiind cel mai mic centru urban din județul Suceava. Solca se află pe antepenultimul loc în țară în ceea ce privește populația orașelor din România.
Orașul Solca se află în partea central-estică a județului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari, în depresiunea submontană Solca-Cacica. Este situat la intersecția paralelei 47° 42′ latitudine nordică și meridianului 25° 50′ longitudine estică, în apropierea Podișului Sucevei și Carpaților Orientali, la o altitudine medie de 522 metri. Orașul este străbătut de râul Solca, un afluent al Sucevei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Solca#/media/Fi%C8%99ier:Orasul_Solca.jpg

Solca se învecinează cu comunele Marginea (la nord-vest), Arbore (la nord și nord-est), Poieni-Solca (la sud și sud-est), Cacica (la sud) și Mănăstirea Humorului (la vest). Este situat la 23 km de municipiul Rădăuți, 32 km de orașul Gura Humorului, 48 km de reședința județului Suceava și 464 km de București.

Localitatea nu este racordată la rețeaua feroviară națională, ceea ce a împiedicat dezvoltarea economică. Stația de tren cea mai apropiată este la 11 km, la gara Cacica, pe linia Suceava – Vatra Dornei. Orașul este traversat de șoseaua națională DN 2E (DJ 209) Păltinoasa – Cacica – Solca – Marginea, ce leagă Gura Humorului de Rădăuți și Vicovu de Sus.
Solca se află într-un cadru natural pitoresc, specific zonei submontane, la granița dintre pădurile de foioase și cele de conifere. Orașul este așezat pe extremitatea vestică a Podișului Sucevei, într-o zonă depresionară, cu forme de relief spectaculoase. Spre vest se află Dealul lui Vodă, iar mai departe, Pietrele Muierilor, un grup de stânci imense. În sud, se înalță Pinul Mare, iar la est se află Dealul Lupului (507,5 m). Solca este traversată de râul Solca, care se adună din pârâurile Izvor și Solcuța.

Localitatea beneficiază de resurse naturale valoroase, inclusiv păduri, pășuni, ape minerale și izvoare cu apă dulce, clorurată-sodică și minerale. Unele dintre aceste resurse, cum ar fi sarea din slatini și lemnul, au fost exploatate de-a lungul istoriei.
Solca a fost o stațiune balneoclimaterică importantă în trecut, apreciată pentru clima sa adăpostitoare, favorabilă convalescenților și persoanelor cu probleme respiratorii. Solca se mândrește cu densitatea mare a ozonului atmosferic, fiind pe primul loc în România și al doilea în Europa în ceea ce privește acest factor terapeutic. Orașul este, de asemenea, renumit pentru izvoarele sale cu apă minerală cloruro-sodică.

Orașul are o biserică ortodoxă construită între 1612-1622 de domnitorul Moldovei, Ștefan Tomșa al II-lea, care a funcționat până în 1785 ca mănăstire de călugări. Acest lăcaș, cunoscut sub numele de Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, este similar cu Mănăstirea Dragomirna.

Un alt lăcaș de cult important este Biserica romano-catolică din Solca, construită în 1868 de comunitatea germană din localitate. Prezența etnicilor germani și evrei a avut un impact semnificativ asupra economiei și culturii orașului.

În apropiere se află Biserica Arbore din comuna Arbore, un monument istoric din 1502.
Orașul este cunoscut pentru Casa-muzeu Solca, cunoscută și sub numele de Casa „Saveta Cotrubaș”, un muzeu etnografic deschis în 1971 într-o locuință tradițională bucovineană din secolul al XVII-lea. Un alt obiectiv turistic important este monumentul natural Pietrele Muierilor, situat în vestul orașului, pe traseul montan Solca – Sucevița, un loc legendar folosit de refugiații din zonă în timpul invaziilor tătare.

Solca dispune de două parcuri dendrologice: unul balnear, situat în sudul orașului, și un parc central, unde se află monumentele Eroilor și „Halba de bere”. Orașul mai include un motel-restaurant, Hanul Solca, și diverse unități comerciale.

În 1774, Bucovina a fost anexată de Imperiul Habsburgic, iar Solca a cunoscut o dezvoltare semnificativă, cu o comunitate germană, poloneză și evreiască importantă. În 1785, Mănăstirea Solca a fost desființată și transformată într-o biserică parohială.
Un moment important în istoria Solcii a fost deschiderea Fabricii de Bere Solca în 1810, una dintre cele mai vechi din România, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică a localității. În secolul al XIX-lea, Solca devenea un centru turistic renumit pentru berea sa de calitate.

În domeniul educațional, Solca a avut o școală germană înființată la începutul secolului al XIX-lea, iar în perioada interbelică, orașul a avut un liceu important, Liceul Teoretic Solca, care astăzi poartă numele de Liceul Tehnologic „Tomșa-Vodă”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Solca


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *