Baletul „Nunta în Carpați”, de Paul Constantinescu, a avut premiera pe 5 mai 1938

În anul 1938, pe scena Operei Române din București, a avut loc premiera absolută a baletului Nunta în Carpați, una dintre cele mai reprezentative lucrări muzicale ale compozitorului Paul Constantinescu. Sub bagheta dirijorului George Georgescu, această lucrare coregrafică, inspirată din folclorul bucovinean, a fost prezentată publicului ca un veritabil divertisment scenic. Compoziția a fost distinsă în același an cu Premiul I „George Enescu” pentru compoziție muzicală, premiu acordat de o comisie prezidată de însuși marele muzician român.

Sursa foto: https://fr.wikipedia.org/wiki/Paul_Constantinescu#/media/Fichier:Paul_Constantinescu_stamp_1981.jpg

Lucrarea a fost finalizată pe 24 iunie 1938 și este bazată pe un libret semnat de Floria Capsali și Mitiță Dumitrescu, coregrafia purtând semnătura Floriei Capsali. Inițial, baletul purta titlul Nunta în Fundul Moldovei, reflectând sursa sa folclorică – satul Fundul Moldovei din zona Câmpulung (Bucovina), ale cărui tradiții au fost documentate în monografia sociologică a profesorului Dimitrie Gusti. Din motive scenografice, titlul a fost schimbat într-unul mai larg, Nunta în Carpați, care permitea o prezentare vizuală mai spectaculoasă.

Durata lucrării este de aproximativ 27 de minute, iar manuscrisul original se păstrează în două versiuni: unul în arhiva Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, redactat în creion, cu adnotări personale ale compozitorului, și unul extrem de îngrijit, scris cu cerneală neagră, aflat în Biblioteca Operei Naționale București. Acesta din urmă corespunde aproape perfect, ca structură, cu partitura publicată ulterior de Universal Edition.

Pe ultima pagină a manuscrisului apare semnătura compozitorului, alături de data finalizării, iar dirijorul George Georgescu a notat, cu emoție: „Picăturile de sudoare sunt căzute de pe fruntea mea în seara premierei.”

„Nunta în Carpați” rămâne o lucrare de patrimoniu, emblematică pentru stilul neoromânesc al lui Paul Constantinescu și pentru modul în care muzica clasică românească a fost capabilă să valorifice bogăția tradițiilor populare.