Jurnal FM 
Aurel Stroe, compozitor, profesor și muzicolog român
#Postat de Carmen Vintu on mai 5, 2026
Aurel Stroe (n. 5 mai 1932, București – d. 3 octombrie 2008, Baden-Württemberg, Germania) a fost un compozitor, profesor, muzicolog, autor și publicist român, considerat una dintre cele mai complexe și inovatoare personalități ale muzicii contemporane românești. A studiat pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, iar apoi a urmat cursurile Conservatorului din București. A activat în învățământul universitar ca asistent, lector, conferențiar și, din 1993, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a predat orchestrație și compoziție. A fost, de asemenea, profesor asociat la University of Illinois (SUA) între 1985 și 1986 și a predat la Școala Normală a Universității din Strasbourg, precum și în cadrul unor cursuri internaționale la Piatra Neamț, Darmstadt (Germania) și Bușteni.
Activitatea sa a fost recunoscută prin numeroase distincții, printre care Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1969), Premiul Academiei Române (1974), Ordinul francez Chevalier des Arts et des Lettres (1991), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1998) și Premiul Herder (Viena, 2002).
Aurel Stroe a compus într-o varietate impresionantă de genuri muzicale, de la muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală, la muzică electronică și de scenă. În domeniul operei, este cunoscut pentru lucrări precum Asta nu va primi Premiul Nobel (1969), Pacea (1973), trilogia Cetății Închise inspirată din Eschil, Conciliul Mondial (1987) și Copilul și diavolul (1989). A scris muzică de teatru pentru piese clasice precum Oedip la Colonos și lucrări dedicate dansului contemporan.
În muzica vocal-simfonică, lucrările sale includ cantate pe texte de Pablo Neruda, Paul Eluard, Victor Tulbure, Nichita Stănescu sau T.S. Eliot, iar în creația simfonică regăsim piese precum Simfonia pentru orchestră mare, Ciaccona con alcune licenze și Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti. În muzica concertantă și cea de cameră, a explorat structuri moderne și neconvenționale, dezvoltând un stil propriu, interdisciplinar, adesea inspirat de științele exacte sau filozofie.
De asemenea, este autorul a numeroase piese corale, lieduri și lucrări vocale pe texte din literatura română și universală. Opera sa vastă, care îmbină rigoarea teoretică cu experimentul sonor, este apreciată atât în țară, cât și pe plan internațional. Numele său este purtat de Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni, loc ce a devenit un punct de referință cultural în Valea Prahovei.
