Pompiliu Eliade, istoric literar și profesor român

Pompiliu Eliade (n. 13 aprilie 1869, București – d. 24 mai 1914, București) a fost istoric literar, profesor și membru corespondent al Academiei Române începând cu 21 mai 1912.

După finalizarea studiilor liceale, a absolvit Facultatea de Litere din București, susținând teza Silogismul și adversarul său Herbert Spencer. În 1898, și-a obținut doctoratul în litere la Universitatea Sorbona din Paris, cu lucrarea De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines. Étude sur l’état de la société roumaine à l’époque des règnes phanariotes.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Pompiliu_Eliade#/media/File:Pompiliu_Eliade.png

Între 1900 și 1904 a fost profesor suplinitor de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere din București. A condus Teatrul Național din București în perioada 1908–1911 și a fost deputat liberal din 1907, implicându-se activ în Consiliul permanent al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În Camera Deputaților, a susținut mai multe discursuri apreciate, care au fost publicate ulterior.

Printre lucrările sale importante se numără:

• De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines (1898)
• Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle (Paris, 1905 și 1914)
• Ce este literatura? Condițiunile și limitele acestei arte (1903, reeditată în 1978 la Editura Dacia)
• Filosofia lui La Fontaine (1901)
• Cu privire la Maurice Maeterlinck (1912)
• Grigore Alexandrescu și dascălii săi francezi (1904)

Surse:
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866–1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pompiliu_Eliade