Ion Vlad, sculptor român

Ion Vlad (n. 24 mai 1920, Fetești, județul Ialomița – d. 28 ianuarie 1992, Paris) a fost un sculptor român de renume, stabilit în Franța, devenit membru de onoare al Academiei Române.

Originar dintr-o familie de ardeleni stabiliți în Bărăgan, Ion Vlad a urmat școala primară și liceul „Barbu Știrbei” din Călărași, oraș unde și-a petrecut o parte importantă din tinerețe. Și-a desăvârșit formarea artistică la Școala de Arte Frumoase din București, unde l-a avut ca mentor pe maestrul Cornel Medrea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vlad_(sculptor)#/media/Fișier:Spital_si_policlinica_-_Spital,_policlinica,_vedere_generala,_statuie_Onesti.jpg

După absolvire, a devenit profesor de sculptură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. În 1964, a fost distins cu Premiul de Stat, distincție care i-a adus recunoaștere oficială și o monografie amplă publicată de Editura Meridiane. În perioada petrecută în România, a primit numeroase comenzi publice pentru lucrări monumentale.

Printre creațiile sale remarcabile din spațiul public românesc se numără:

• Monumentul ostașului sovietic eliberator (Timișoara, 1962),
• Basoreliefuri pe fațada Operei Naționale Române din București,
• Bustul lui Hristo Botev (Parcul Herăstrău),
• Zimbrul (piatră, 1969, Onești),
• Maternitate (bronz, 1965, Spitalul Municipal din Onești),
• Statuia lui George Enescu (bronz, Bârlad),
• Statuia pictorului Ștefan Luchian (piatră artificială, București).

În anii ’60, a abordat și teme inspirate din viața rurală, precum Recolta, Țăran din Oaș, Nuntă țărănească, Fată cu ulcioare sau Cariatide.

Lucrarea sa dedicată lui Gheorghe Doja a fost imortalizată pe o marcă poștală de 10 bani emisă de Poșta Română în 1961, în cadrul seriei „Sculpturi românești”.

După 1990, unele dintre operele sale din România au fost afectate de acte de vandalism, inclusiv bustul lui Mihai Eminescu din Bârlad, distrus de necunoscuți.

În 1965, la vârsta de 45 de ani, Ion Vlad s-a stabilit la Paris. În 1967 a primit o comandă importantă de cinci sculpturi pentru Espace Pierre Cardin. Din 1969 a devenit profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din Paris, iar în 1972 a obținut cetățenia franceză. Începând cu 1975, a fost profesor suplinitor la Universitatea Sorbona.

Dintre lucrările sale importante din această perioadă se remarcă:

• o decorație murală de 100 mp din beton pentru Musique, Diffusion Française (La Bois-Colombes, 1978),
• două sculpturi murale în bronz și ciment pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, California (1979),
• precum și atelierul său secundar de la Nisa, unde a lucrat din 1980 până în 1991.

Cea mai importantă operă a sa rămâne Statuia lui Mihai Eminescu, amplasată în apropierea Universității Sorbona, Paris, turnată în bronz, cu o înălțime de 2,5 metri. Monumentul a fost inaugurat în iunie 1989, cu ocazia centenarului morții poetului.

Ion Vlad s-a stins din viață la Paris, în 1992, în urma unei intervenții chirurgicale. Este înmormântat în prestigiosul Cimitir Montparnasse, alături de Constantin Brâncuși.

În memoria sa, a fost înființată Asociația Culturală „Ion Vlad” la Fetești, condusă de biograful său, Emil Druncea. O asociație omonimă funcționează și în orașul german Salzgitter.

Premii și distincții

• Premiul „A. Simu” la Salonul Oficial (1945),
• Premiul de Stat al Republicii Socialiste România (1964),
• Membru de onoare al Academiei Române.