Jules Perahim, pictor român

Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București – d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, evreu de origine, cunoscut atât pentru lucrările sale suprarealiste, cât și pentru cele din perioada realismului socialist. A studiat artele plastice sub îndrumarea pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu, însă, la începutul anilor 1930, s-a îndepărtat rapid de stilul acestora, devenind una dintre figurile proeminente ale avangardei suprarealiste din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Perahim#/media/Fi%C8%99ier:600full-jules-perahim.jpg

A adoptat numele de Perahim, cuvânt care în ebraică înseamnă „flori”, traducerea numelui său de familie, Blumenfeld („câmp cu flori”). A colaborat la revistele avangardiste unu (1930-1932) și Alge (1930-1933), fondată împreună cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932 și-a organizat prima expoziție personală la București, prezentând lucrări de inspirație suprarealistă și metafizică. A continuat să expună atât în București, cât și la Brașov, în 1936, evidențiindu-se prin tablourile și desenele cu accente de critică socială.

În 1938, a expus la Praga, unde l-a întâlnit pe artistul dadaist John Heartfield. Revenit în România într-o perioadă de ascensiune a fascismului, Perahim a fost amenințat pentru desenele sale antinaziste și anticapitaliste, publicate în reviste precum Cuvântul liber, Reporter și Pinguin. În consecință, s-a refugiat în URSS, unde, din cauza războiului, a ajuns până în Armenia, lucrând ca decorator al unui teatru destinat soldaților răniți.

În martie 1944, a fost mobilizat la Moscova ca tehnoredactor al revistei de front Graiul nou. Odată cu schimbarea alianțelor României, s-a întors în țară și a devenit profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948-1956). De asemenea, a fost redactor-șef al revistei Arta plastică (1956-1964) și a colaborat cu revista Veac Nou. În această perioadă, s-a dedicat artelor aplicate, realizând ilustrații de carte, decoruri de teatru, decorațiuni murale și lucrări de ceramică. Din anii ’60, a revenit la pictură, iar în 1969 a expus la Ierusalim, după care s-a stabilit definitiv în Franța. A continuat să creeze și să expună, organizând aproximativ 40 de expoziții personale în întreaga lume.

Începând cu anii ’90, lucrările sale au fost redescoperite și expuse și în muzeele din România. Jules Perahim s-a stins din viață la Paris, pe 2 martie 2008, la vârsta de 94 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Père-Lachaise. Soția sa, Marina Vanci-Perahim, istoric de artă și profesoară emerită la Sorbona, a moștenit drepturile intelectuale și patrimoniale asupra operei sale.

Expoziții importante

• De la propaganda politică la baby boom – Muzeul Județean de Istorie Brașov (25 martie – 25 iulie 2016)
• De la propaganda politică la baby boom – PostModernism Museum, București (29 iunie – 1 octombrie 2015)
• Retrospectivă – Musée Cantini, Marsilia (2021-2022)

Distincții și recunoașteri

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Ordinul Muncii clasa a II-a (1954)
• Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (1954)
• Ordinul „23 August” clasa a III-a (1959)
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (1961)
• Titlul de Maestru Emerit al Artei (1962)
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1968)

Jules Perahim rămâne o figură emblematică a artei avangardiste românești și internaționale, un artist care și-a transformat viziunea într-un manifest artistic de-a lungul unui secol marcat de schimbări radicale.