Petre Mavrogheni, om politic, economist și diplomat român

Petre Mavrogheni (n. 1819, Iași – d. 20 aprilie 1887, Viena) a fost un important om politic, economist și diplomat român, cu o carieră remarcabilă în administrația de stat și în diplomație. Considerat de Mihail Kogălniceanu drept „cel mai capabil bărbat de finanțe al României”, Mavrogheni a fost cooptat în numeroase guverne, unde a ocupat în mod constant funcții cheie în domeniul finanțelor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Mavrogheni#/media/Fișier:Petre_Mavrogheni.png

Cu o orientare politică moderată și conservatoare, spre finalul vieții sale a fost ales să reprezinte interesele României în marile capitale europene.

Petre Mavrogheni s-a născut într-o familie înstărită, fiind fiul lui Petre Mavrogheni și al Ruxandrei Sturdza, sora fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza. A urmat primele cursuri acasă, cu ajutorul unui institutor francez, apoi a fost trimis la studii superioare la Paris.

Revenit în țară, a intrat în administrația publică: a fost vornic de aprozi (1840), postelnic (din 2 februarie 1845), pârcălab de Galați (din 25 iulie 1846) și prefect de poliție al Iașului (22 iunie 1849 – 27 mai 1850). Ulterior, a primit responsabilități guvernamentale tot mai importante.

La 20 august 1852 a fost numit ministru al Lucrărilor Publice, iar pe 24 octombrie 1853 a primit rangul de mare vornic. Între 1854 și 1856 a condus Ministerul Finanțelor și a fost membru al Divanului domnesc al Moldovei.

Implicat activ în mișcarea unionistă, Mavrogheni a fost membru al Comitetului central al Unirii din Iași (7 februarie 1857), al Divanului ad-hoc și vicepreședinte al Adunării elective a Moldovei în 1859. Deși era un candidat serios pentru tronul Moldovei, a renunțat în favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza.

A fost ministru de Finanțe în prima parte a domniei lui Cuza (17 ianuarie – 23 mai 1861), dar s-a retras, dezamăgit de modul de guvernare al acestuia. Ulterior, a fost unul dintre liderii coaliției care a contribuit la abdicarea lui Cuza la 11 februarie 1866. În guvernul provizoriu (Locotenența Domnească), a deținut din nou portofoliul Finanțelor.

Mavrogheni a fost un politician de centru, cu viziuni conservatoare. A fost ministru de Externe (11 mai – 13 iulie 1866) și ministru de Finanțe (15 iulie 1866 – 21 februarie 1867) în primele guverne de după abdicarea lui Cuza. A fost ales deputat în 1866 și a revenit ca ministru de Finanțe în perioada guvernării conservatoare conduse de Lascăr Catargiu (11 martie 1871 – 7 ianuarie 1875).

După venirea la putere a liberalilor, s-a dedicat carierei diplomatice. A fost numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Roma (25 iulie 1881 – 20 septembrie 1882), Constantinopol (30 septembrie 1882 – 28 ianuarie 1885) și Viena (28 ianuarie 1885 – 20 aprilie 1887), unde a și decedat în timpul misiunii sale.

Activitate politică

Bibliografie

• NEAGOE, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 453-455. ISBN: 973-99321-7-7
• BULEI, Ion; MAMINA, Ion, Guverne și guvernanți (1866 – 1916), Editura Silex, București, 1994. ISBN: 973-95477-6-1.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Petre_Mavrogheni