Petre Alexandrescu, istoric român

Petre Alexandrescu (n. 3 ianuarie 1930, Paris – d. 18 iulie 2009, București) a fost un istoric al Antichității, arheolog și istoric al religiilor din România. A fost căsătorit cu Maria Alexandrescu Vianu și au avut împreună un fiu, Vlad Alexandrescu.

Petre Alexandrescu a fost un arheolog și istoric de renume internațional, cu o carieră remarcabilă în domeniul cercetării arheologice. Între 1990 și 1999, a ocupat funcția de director al Institutului de Arheologie din București, aducând schimbări semnificative în organizarea și desfășurarea cercetărilor arheologice. A fost membru corespondent al Institutului Arheologic German și al Institutului de Studii Avansate din Princeton și este considerat unul dintre fondatorii arheologiei pontice, contribuind la ridicarea nivelului arheologiei românești pentru a se alinia standardelor occidentale.

În 1981, a preluat conducerea șantierului arheologic de la Histria, pe care l-a coordonat timp de două decenii. Rezultatele cercetărilor sale au fost documentate și publicate în cadrul seriei „Histria. Les résultats des fouilles”, în colaborare cu Académie des Inscriptions et Belles-Lettres. Alexandrescu a avut o vastă experiență de cercetare și pe alte șantiere arheologice din Dobrogea, cum ar fi Sarinasuf, Tariverde și Tomis.
Mai multe detalii

Portrait of Petre Alexandrescu made at the archaeological site of Histria

Zbenguiel – Operă proprie

• CC0
• Fișier:Petre Alexandrescu (1930-2009).jpg
• Creată: 22 august 1996
• Încărcată: 24 mai 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Alexandrescu#/media/Fi%C8%99ier:Petre_Alexandrescu_(1930-2009).jpg

A fost distins cu premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles-Lettres (1966) și premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967). A fost inițiatorul revistei de arheologie și istorie Il Mar Nero și al seriei Archaeologia Romanica. Activitatea sa publicistică este remarcabilă, cu numeroase lucrări, printre care amintim articolele „Izvoarele greceşti despre retragerea lui Darius din expediţia scitică” (1956), „Aristotel despre constituţia Histriei” (1986), „L’oiseau unicorne. Introduction à l’iconologie de l’art thrace” (1993), „La fin de la Zone Sacrée d’époque grecque d’Istros” (2007), dar și volumele Corpus Vasorum Antiquorum (vol. I, 1965; vol. II, 1968) și L’aigle et le dauphin. Études d’archéologie pontique (1999).

Sursa: https://polirom.ro/autori/3585-petre-alexandrescu