Ada Orleanu, scriitoare, publicistă și traducătoare română

Ada Orleanu, (3 ianuarie 1916, Români – 23 iulie 1990, București), a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, cunoscută pentru activitatea sa literară și jurnalistică, dar și pentru implicarea în promovarea culturii române.

Fiica Leliei (n. Orleanu) și a inginerului silvic Constantin Marinescu, Ada Orleanu a urmat școala primară și liceul la Râmnicu Vâlcea, iar apoi la Constanța, unde a susținut bacalaureatul în 1933. Între anii 1933–1938 a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, obținând licența

Fotografie Ada Orleanu.

Daniel Lacatus – Arhiva Personala

Detalii despre permisiuni

Arhiva personala. Nepubliicat.

Mai mult

• CC0vezi condițiile
• Fișier:Ada Orleanu.jpg
• Creată: 1956
• Încărcată: 19 septembrie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ada_Orleanu#/media/Fișier:Ada_Orleanu.jpg

În paralel cu studiile, a lucrat ca bibliotecară la Casa Autonomă a Pădurilor Statului (1936–1942). A fost secretar de redacție al revistei Revista scriitoarelor și scriitorilor români (1943–1944) și, mai târziu, profesoară în localitățile Suci (Argeș) și Călan (1950–1958). După 1958 s-a dedicat exclusiv scrisului. În semn de omagiu, Biblioteca Orășenească din Horezu îi poartă astăzi numele.

Ada Orleanu a debutat literar în 1942, cu nuvela „Revedere”, publicată în Revista scriitoarelor și scriitorilor români. Debutul editorial a venit în 1958, cu romanul pentru copii „E pace noaptea asta-n codru”.

Între 1944 și 1947 a frecventat cenaclul Sburătorul, iar în 1947 a primit Premiul Asociației „Eugen Lovinescu” pentru manuscrisul Caii dracului — lucrare care nu a fost publicată, dar din care unele nuvele au fost incluse ulterior în volumul „Boarii” (1968). A colaborat la numeroase publicații culturale: Fapta, Dacia rediviva, Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Femeia și căminul, Dorul românesc, Viața românească, Luceafărul etc.

Volume publicate

• E pace noaptea asta-n codru (1958)
• Boarii (1968)
• Cavalerul libertății, vol. I-II (1968)
• Atunci au tras toate clopotele (1970)
• Bun rămas, crânguri de alun (1973)
• Urechea năzdrăvană (1973)
• Însemnați cu stea în frunte (1977)
• Doi ani de cutezanță (1981)
• Evadare în timp (1984)
• Lumea prietenilor (1985)
• Hoții în templu (1986)
• Rotirea anotimpurilor (1987)
• De veghe la Dunăre și mare (1987).

Ada Orleanu a tradus din literatura universală, colaborând frecvent cu alți traducători:

• Mary Webb, Sarn (1942), Șapte pentru un secret (1944)
• George Meredith, Egoistul (1943)
• Marietta Șaghinian, Aventurile unei doamne din înalta societate și Destin (1969, în colaborare cu Rodica Șiperco)
• Alexandros Papadiamantis, Ucigașa (1969, cu Lambros Petsinis)
• Feodor Abramov, Două ierni și trei veri (1972), Căi întortochiate (1974), Drumuri și răspântii (1976, în colaborare cu Rodica Șiperco)
• Jan Parandowski, Cerul în flăcări (1973, cu Elena Timofte)
• Olga Scheinpflugová, Carantina (1978, cu Maria Ionescu-Nișcov).