Paul Cernovodeanu, istoric și genealogist român

Paul Cernovodeanu (n. 11 februarie 1927, București – d. 6 septembrie 2006) a fost un istoric și genealogist român, specialist în istoria medievală și modernă. Din anul 1999 a deținut titlul de membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, s-a numărat printre fondatorii Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași.

Născut la București, Paul Cernovodeanu a urmat Școala Superioară de Arhivistică, pe care a absolvit-o în 1948, iar doi ani mai târziu a obținut licența în istorie la Facultatea de Istorie și Filosofie din București. În timpul studiilor universitare l-a avut profesor pe Gheorghe Brătianu, care i-a remarcat calitățile în cadrul seminarului de istorie universală; printre colegii săi de generație s-a numărat și Șerban Papacostea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cernovodeanu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Începând cu anul 1948, a lucrat ca cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Republicii Populare Române, activitate întreruptă în 1952 din motive politice. Ulterior, în 1956, a fost angajat ca muzeograf la Muzeul de Istorie al orașului București.

În 1970 și-a susținut doctoratul cu teza Relațiile Angliei cu Țările Române în cadrul politicii sale orientale (1660–1714). Activitatea sa profesională s-a desfășurat în principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a ocupat funcția de director adjunct între anii 1990 și 1997.

Paul Cernovodeanu a fost coordonator și autor al volumului al VI-lea din Istoria Românilor, publicat la Editura Enciclopedică sub egida Academiei Române. Totodată, a fost coautor al lucrării Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, serie nouă, volumul IV (1841–1846), apărută postum, în 2007, la Editura Academiei Române.

O contribuție importantă a adus-o la aprofundarea politicii externe a domnitorului Constantin Brâncoveanu, prin publicarea în Revista Arhivelor a unor scrisori inedite provenite din arhive din România, Polonia și Ungaria.

Ca medievist, Paul Cernovodeanu s-a concentrat asupra documentelor externe referitoare la Principatele Române, acordând o atenție deosebită relatărilor călătorilor străini. Cercetările sale au vizat și istoria culturii românești din secolele XVII–XVIII, precum și politica externă și relațiile comerciale ale Țărilor Române în perioada secolelor XVII–XIX. În paralel, a avut contribuții notabile în domeniul științelor auxiliare ale istoriei, precum genealogia, diplomatica și heraldica.

Paul Cernovodeanu s-a stins din viață la 6 septembrie 2006.

Opere (selecție)

• Răscoala seimenilor și dorobanților din București din 1655 (1961), București
• Societatea feudală românească văzută de călători străini (secolele XV–XVIII) (1973), București, Editura Academiei RSR
• Mihai Viteazul. Culegere de studii (1975), București, Editura Academiei RSR
• Relațiile comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (1803–1878) (1986), Cluj-Napoca, Editura Dacia
• împreună cu Florin Constantiniu, Constantin Brâncoveanu (1989), București, Editura Academiei RSR
• Basarabia: drama unei provincii istorice românești în context politic internațional (1806–1920) (1993), București, Editura Albatros
• În vâltoarea primejdiilor. Politica externă și diplomația promovate de Constantin Brâncoveanu (1688–1714) (1997), București, Editura Silex
• Spicuiri de istorie românească (1997), Aalborg, Editura Dorul
• Rapoarte consulare și diplomatice engleze privind Principatele Dunărene (1800–1812) (2007), Brăila, Editura Istros.