Părintele Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților a încetat din viaţă

ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a plecat în lumea veșniciei la vârsta de 90 de ani, potrivit mesajului postat pe Facebook de Trinitas TV, televiziunea oficială a Patriarhiei Române. Sfinția Sa și-a dat obștescul sfârșit în noaptea de marţi spre miercuri, la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” București, acolo unde era internat de pe 20 aprilie, după ce a fost infectat cu Covid-19. Potrivit doxologia.ro, ÎPS Pimen a murit la ora 00:50, după ce a suferit al doilea atac de cord.

Născut în localitatea Greabănu, judeţul Buzău, în 25 august 1929, el a devenit călugăr în 1951. Şi-a făcut studiile medii la liceul din Râmnicu Sărat şi la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamţ. În 1951 a devenit călugăr, cu numele Pimen. A urmat studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar apoi a făcut studii de specializare la Universitatea din Koln.
ÎPS Pimen a fost stareţ al Mănăstirii Putna, preot duhovnic la mănăstirea Văratec, preot la mănăstirea Durău, muzeograf la mănăs­tirea Putna şi stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava. La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Sucevea­nul. În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în ianuarie 1991, a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi instalat la Suceava pe 3 martie 1991.
El a redeschis mai multe lăcaşuri care fuseseră închise în perioada comunistă, printre care Mănăstirea Voroneţ şi Mănăstirea Humorului.
ÎPS Pimen a fost preocupat şi de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, încurajând înfiinţarea a numeroase cămine şi aşezăminte speciale pentru cei nevoiaşi. Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a fost distins cu Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce de către preşedintele Emil Constantinescu.
ÎPS Pimen este cel care a iniţiat procedurile de retrocedare către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a fondului forestier care aparţinuse înainte de cel de-al doilea război mondial Mitropoliei Bucovinei cu sediul la Cernăuţi.