Jurnal FM 
Paraschiv Oprea, dirijor, pianist și compozitor român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 14, 2025
Paraschiv Oprea (n. 14 februarie 1937, Drăgășani, d. 21 martie 2004, București) a fost un dirijor, pianist și compozitor român. A condus Orchestra de muzică populară Radio din anul 1970 (permanent din anul 1984) și orchestra Ansamblului Rapsodia Română. A interpretat muzică populară, romanțe, café-concert și de estradă. A cântat la acordeon, pian și vioară. A colaborat cu diferite orchestre și ansambluri artistice. A participat la diferite emisiuni muzicale la radio și TV.
S-a născut într-o familie de muzicieni. Tatăl său era un violonist cunoscut, iar Paraschiv a crescut alături de doi frați și o soră, într-un mediu în care muzica avea un loc esențial. Primele lecții de pian le-a primit acasă, de la fratele său mai mare, iar în ciuda condițiilor financiare modeste, familia a reușit să-i cumpere un pian. Paraschiv a învățat astfel, la început, prin simpla ascultare a lecțiilor, iar mai târziu, fratele său îi devenea dascăl.
Pe parcursul copilăriei, Paraschiv Oprea s-a familiarizat cu muzica populară, frecventând hora, acolo unde se cântau tarafuri de renume. Aceste momente l-au marcat profund, iar mai târziu a mărturisit că muzica autentică de la horă a fost pentru el o sursă inepuizabilă de inspirație. De asemenea, în perioada școlii, a învățat să cânte la acordeon, instrument pe care l-a considerat drept punctul de plecare al carierei sale muzicale.
La vârsta de 16 ani, în 1953, Paraschiv Oprea a devenit corepetitor la ansamblul „Rapsodia Română”, cunoscut pe atunci sub numele de ansamblul UGSR. A fost o perioadă în care a descoperit amploarea și diversitatea acestui ansamblu, care includea o orchestră de muzică populară și ușoară, o trupă de balet și o orchestră simfonică. Aici, a avut ocazia să întâlnească personalități remarcabile precum dirijorul Ionel Budișteanu și compozitorul Florin Comișel.
În cadrul „Rapsodiei Române”, Paraschiv Oprea a beneficiat de lecții valoroase, în special de la Florin Comișel, care l-a învățat meșteșugul orchestrației. Prima sa oportunitate de a dirija a venit atunci când, într-o seară, dirijorul Ionel Dinicu s-a îmbolnăvit, iar Paraschiv a fost desemnat să-l înlocuiască. Aceasta a fost o reușită semnificativă în cariera sa, iar concertul a avut un succes răsunător.
Începând cu anii ’70, Paraschiv Oprea a început să dirijeze sporadic și Orchestra de Muzică Populară a Radioteleviziunii, iar din 1984, a preluat conducerea permanentă a acesteia. Sub bagheta sa, orchestra a realizat numeroase turnee internaționale în țări precum Anglia, Australia, Canada, Franța, Germania, Israel și multe altele. A fost o perioadă în care Paraschiv a câștigat o recunoaștere deosebită pentru contribuțiile sale la promovarea muzicii populare românești pe plan global.
Pe lângă activitatea sa ca dirijor, Paraschiv Oprea a colaborat cu numeroși interpreți renumiți ai muzicii populare românești, precum Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Ion Dolănescu și Irina Loghin. A lucrat și cu instrumentiști de excepție, precum violonistul Ion Drăgoi și trompetistul Constantin Gherghina, fiind apreciat pentru modul în care a integrat diversele stiluri muzicale în orchestra sa.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paraschiv_Oprea#/media/Fi%C8%99ier:OMPR_si_Paraschiv_Oprea.jpg
În 1984, în timpul unui turneu în Japonia, Paraschiv Oprea a compus prima sa romanță, „Romanța inimii mele”, după ce a suferit un preinfarct. Versurile acesteia au fost scrise de Eugen Rotaru, iar romanța a fost interpretată de tenorul Florin Georgescu, câștigând „Marele Premiu” la Festivalul „Crizantema de Aur”. Aceasta a marcat începutul unei serii de romanțe compuse de Oprea, dintre care se numără „Romanța fiului rătăcitor”, „De-ar ști omul ce-l așteaptă” și „Dor de satul meu”.
Paraschiv Oprea a continuat să dirijeze Orchestra de Muzică Populară Radio până la sfârșitul vieții sale, fiind prezent la numeroase festivaluri, inclusiv la Festivalul „Crizantema de Aur” de la Târgoviște. De asemenea, a fost un membru activ al Uniunii Compozitorilor din România, iar în cariera sa a realizat multiple înregistrări audio și discografice, care au contribuit la promovarea muzicii populare românești.
În 1971, Paraschiv Oprea a câștigat primul său premiu internațional, obținând titlul de „Cel mai bun șef de orchestră” la Festivalul Internațional de Folclor de la Dijon, Franța. Această distincție a fost urmată de numeroase alte premii și titluri, inclusiv „Discul de Aur” din partea Casei de discuri Electrecord și premii din partea Radiodifuziunii Române și altor instituții culturale importante din România.
De-a lungul carierei sale, Paraschiv Oprea a fost decorat cu multiple distincții, inclusiv cu „Ordinul Național Meritul Cultural” în grad de Ofițer, în 2003, în semn de apreciere pentru contribuțiile sale la cultura românească. Tot în acel an, Editura Casa Radio a lansat ultimul său album discografic, intitulat „Paraschiv Oprea și invitații săi”, o colecție de 24 de înregistrări de excepție.
Paraschiv Oprea a continuat să fie un simbol al muzicii populare românești, iar contribuțiile sale nu au fost doar în plan artistic, ci și în educația muzicală a noilor generații de muzicieni. A fost o personalitate care a influențat profund scena muzicală românească, având un impact deosebit asupra dezvoltării muzicii folclorice din România.
Paraschiv Oprea a trecut la cele veșnice pe 21 martie 2004, la vârsta de 67 de ani, lăsând în urma sa o moștenire muzicală valoroasă și un impact deosebit asupra culturii românești.
