Petru Maior, preot greco-catolic, scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene

Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureș — d. 14 februarie 1821, Buda) a fost protopop greco-catolic la Reghin (al Gurghiului), istoric, filolog și scriitor român transilvănean, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene.

Tatăl său, Gheorghe Maior, provenea dintr-o familie nobilă din Târnăveni, județul Mureș, și era protopop al ținutului Căpușu de Câmpie.

Petru Maior a studiat la Târgu Mureș, Cluj și Blaj. În 1774, a fost trimis de episcopul Grigore Maior la Roma, pentru a studia la Colegiul „De Propaganda Fide”, alături de Gheorghe Șincai. După absolvirea studiilor, în 1779, a revenit în Transilvania și s-a călugărit la Blaj, luând numele de Paul. În 1784, a devenit paroh la Reghin, iar mai târziu a fost numit cenzor pentru cărțile greco-catolice tipărite la Buda. A fost, de asemenea, protopop al Giurgiului, arhidiacon al episcopiei Făgărașului și, spre sfârșitul vieții, canonic.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior#/media/Fi%C8%99ier:PetruMaior.jpg

În 1809, s-a stabilit la Buda, unde a desfășurat o activitate literară intensă. A fost foarte criticat pentru lucrarea sa Istoria pentru începutul românilor în Dacia. Alte lucrări au rămas în manuscris, fiind publicate postum.

Petru Maior a fost unul dintre cei mai importanți scriitori care au contribuit la renașterea sentimentului național românesc.

Opere tipărite

Lucrări teologice și istorico-filologice

• Procanon (rămas în manuscris, publicat postum)
• Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (Buda, 1809)
• Didahii, adică învățături pentru creșterea fiilor (Buda, 1809)
• Prediche sau învățături la toate duminicile și sărbătorile anului (Buda, 1810-1811)
• Istoria Bisericii românilor (Buda, 1813)
• Istoria pentru începutul românilor în Dacia (Buda, 1812)
• Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum (Pesta, 1815)
• Ortographia română și latino-valachică una cum clavi (Buda, 1819)

Traduceri și lucrări prelucrate

• Învățătură pentru prăsirea pomilor (Buda, 1812)
• Disertație despre zahăr făcut din mustul tuleilor de cucuruz (Buda, 1813)
• Învățătură despre vin și vinars (Buda, 1813)
• Întâmplările lui Telemah (Buda, 1818)

Petru Maior rămâne o figură esențială în cultura română, fiind unul dintre cei mai influenți gânditori și scriitori ai secolului XVIII și începutului de secol XIX.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Petru_Maior