-
Motto: „Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi „opinia publică”…- Mircea Eliade
Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, vă invit să aflați câteva informații despre un mare om și mare român, Traian Popovici pe numele său.
Probabil nu prea multă lume a auzit de acest mare om, dar merită să facem măcar un demers de aducere-n amintire a câtorva repere din viața sa. Traian Popovici, născut la 17 octombrie 1892 și trecut la cele veșnice în 4 iunie 1946, a fost un poet, jurist și avocat român care a îndeplinit funcția de primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al doilea război mondial. Născut într-o familie de preoți ortodocși români în satul Rușii-Mănăstioara din Bucovina, pe atunci ducat aflat sub stăpânire austro-ungară, Traian Popovici a urmat cursurile Gimnaziului Superior la Suceava între anii 1903-1911, iar apoi a absolvit studii universitare de drept la Universitatea din Cernăuți (1919), unde ulterior și-a obținut și doctoratul.
Traian Popovici a fost președinte al Societății Academice „Junimea” (1914).În anul 1908, în timpul liceului, a trecut clandestin granița dintre Austro-Ungariași România, pentru a se-ntâlni și a-l vedea pe marele istoric Nicolae Iorga, care vizita localitatea Burdujeni, astăzi cartier al Sucevei. Când a început primul război mondial, în anul1914, nu a stat prea mult pe gânduri și a trecut în România, înrolându-se voluntar în armata română, luptând până la sfârșitul războiului. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Cernăuți în anul 1919, obținând ulterior titlul științific de Doctor în drept. După primul război mondial s-a stabilit pentru scurt timp la Chișinău, unde a fost secretar la „Casa Noastră”, organizație care se ocupa cu împroprietărirea țăranilor. În perioada 1926-1927, Traian Popovici a fost prefect al județului Câmpulung.
Ulterior, în perioada interbelică, Traian Popovici a profesat avocatura în Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord, în iunie 1940, dr. Popovici s-a refugiat în București, unde și-a continuat profesia de avocat. La începutul lunii iulie 1941, dr. Popovici este trimis de guvern în Bucovina ca „prim-ajutor de primar”, funcție echivalentă azi cu cea de viceprimar, al municipiului Cernăuți, sosind acolo la data de 8 iulie 1941. Ca primar a fost numit dr. Octavian Lupu șeful serviciului sanitar al municipiului Cernăuți. La data de 1 august 1941, la două zile după eliberarea din funcție a dr. Lupu, guvernatorul militar al Bucovinei,colonelul Alexandru Rioșanu, îl numește pe dr. Traian Popovici în funcția de primar al municipiului Cernăuți, zice-se că la sugestia lui Ion Antonescu.Traian Popovici, în vârstă de 49 de ani pe atunci, nu-l întâlnise niciodată pe Antonescu, şi mărturisea că nu înţelege de ce a fost ales el, poate doar pentru că ştia regiunea. Câteva zile după acceptarea postului, a fost invitat la guvernator, care i-a cerut crearea unui ghetou evreiesc în Cernăuți. Popovici a indicat „enormitatea acestei măsuri medievale” pledând ca este inadmisibil din punct de vedere tehnic să accepte ca acea parte a orașului să fie închisă între garduri cu sârmă ghimpată și scânduri. Această acțiune a fost amânată.
Colonelul Alexandru Rioșanu moare subit și-l urmează în funcție un ins brutal și profund antisemit, generalul Calotescu. Primarul a fost obligat să accepte punerea în aplicare de către noul guvernator a măsurilor luate de Bucureşti în privinţa evreilor: interdicţia de a-şi exersa profesiunea, de a avea acces la şcolile publice, închiderea lăcașelor de cult, munca forţată, preţ dublu la pâine, circulaţie limitată pe strazi la trei ore zilnic, interdicţia de acces în dispensare şi spitale etc. Mai târziu, la data de 10 octombrie, generalul Corneliu Calotescu, noul guvernator militar al provinciei, a ordonat deportarea în Transnistria a tuturor celor 50.000 de evrei din Cernăuți și internarea lor într-un ghetou care urma a fi ridicat în perimetrul cartierului evreiesc din oraș. Traian Popovici a argumentat împotriva unei asemenea decizii, încercând să îl influențeze pe însuși Ion Antonescu în acest sens. Când află, deci, pe 10 octombrie 1941, că deportarea comunităţii evreieşti din oraşul său era prevazută ca iminentă, Traian Popovici pleacă la Bucureşti şi reuşeşte să-l convingă pe Ion Antonescu, prin argumente economice, şi cu scopul de a evita haosul în Cernăuţi, de a-şi revizui planul şi de a cruţa un număr de persoane. Primele trenuri în care deportaţii erau înghesuiţi ca vitele în vreo cincizeci de vagoane plecaseră deja spre Transnistria şi groaza domnea printre evreii rămaşi.
La data de 15 octombrie, Antonescu și-a dat acordul pentru o exceptare de la deportări pentru un număr de până la 20.000 de evrei, însă ulterior Traian Popovici a emis, în numele primăriei, autorizații suplimentare de exceptare, ceea ce a permis unui mare număr de evrei să evite o soartă tragică. Pentru câteva sute, Primarul a creat o nouă categorie de exceptați, depășindu-și prerogativele, ceea ce avea să-i aducă ulterior o anchetă și pierderea funcției după numai zece luni de exercitare a acesteia. mpreună cu conducătorii comunităţii, primarul a făcut de urgenţă liste de persoane indispensabile bunului mers al oraşului: medici, rabini, profesori, muncitori, comercianţi, meseriaşi, bătrâni, femei, copii.
Traian Popovici inventa toate motivele pentru a lungi lista, a amâna plecarea, când numărul convoaielor creştea, înfuriindu-l pe guvernator şi pe subordonații acestuia, care îl ameninţau cu represalii, informând mereu telefonic în capitală despre faptele primarului. Traian Popovici adăuga mereu nume pe liste, inventând grade de rudenie, motive inexistente, pentru a justifica intervenţiile, folosind ştampile false.„Autorizaţiile Popovici”, cum li s-a spus, însemnau, în fapt, salvare. În toamna anului 1941, Cernăuţiul număra încă 50 000 de evrei, care constituiau o bună parte din populaţie. Comunitatea suferise mult cu mai mmulte luni în urmă, din cauza invaziei sovietice. NKVD, „tătucul” KGB-ului, intrase în oraş şi începuse deportarea spre Siberia a 10.000 de evrei în vagoane de marfă închise. În fiecare zi din octombrie 1941, Traian Popovici mergea la colonelul Calotescu să-i prezinte listele – 179 în total – salvând în final viaţa a 5.619 capi de familie şi 16.569 de alte persoane. Firește, cu mult peste cifra de 200 permisă inițial de autorităţi.În cele din urmă, deportările s-au oprit în 15 noiembrie – din lipsă de evrei „deportabili” – primarul din Cernăuţi reuşind să mai scape din ghearele fasciştilor români 3 120 persoane care s-au întors acasă cu „autorizaţia Popovici” chiar când erau cât pe ce să fie „încărcaţi” în vagoane.
În primăvara anului 1942, după numai zece luni de mandat, primarul Traian Popovici a fost destituit și mutat în București. Traian Popovici a fost demis din postul său, interzicându-i-se toate funcţiile publice, fiind înlocuit de Dimitrie Galeş, un antisemit notoriu, şi deportările au reînceput în iunie 1942, fiind „eliminați” 4.139 de persoane. Acţiunile lui Traian Popovici au dus, totuşi, la salvarea a peste 20.000 din concetăţenii săi evrei. E de mențoonat, conform unor statistici evreiești, circa 85 % din deportaţi n-au mai revenit niciodată din Transnistria.
După încheierea războiului, Traian Popovici și-a redactat memoriile, intitulate „Spovedania unei conștiințe”, lucrare în cuprinsul căreia a evocat tragedia evreilor din Bucovina, pe care a calificat-o drept barbarie.„În ce mă privește, dacă m-am învrednicit de această tărie de a nu ceda curentului, de a mă împotrivi lui, de a fi stăpân pe voința mea, de a înfrunta pe cei mari, de a fi cu un cuvânt om, nu e meritul meu”, a scris Traian Popovici în memoriile sale. „E meritul tuturor generațiilor de popi din care mă trag și cari m-au învățat ce e iubirea de oameni, e meritul tuturor profesorilor de la liceul din Suceava, cari m-au crescut în lumina frumoaselor virtuți…”
Traian Popovici a murit în vara anului 1946, la 4 iunie, în satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, lângă Câmpulung Moldovenesc, unde este şi înmormântat în curtea bisericii. În anul 1969, în cadrul unei ceremonii oficiale, statul Israel i-a conferit postum distincția „Drept între popoare”, titlu care se acordă ne-evreilor care au făcut eforturi pentru a-i salva pe evrei de la Holocaust în timpul celui de-al doilea război mondial. Traian Popovici a primit post-mortem cetățenie israeliană și un copac în grădina Memorialului Yad Vashem, municipalitatea din Tel Aviv dedicându-i un monument. A fost primul român care a primit această distincție. La Yad Vashem sunt înscrise numele a 53 de români care au primit titlul de Drept între Popoare. Printre aceștia se numără și Regina Mamă Elena a României, cea care a trimis ajutoare deportaților din Transnistria și a obținut repatrierea a mii dintre ei în timpul celui de-al doilea război mondial, inclusiv a mii de orfani evrei.
În iunie 2002, Primăria Sectorului 3 din Bucureşti a schimbat numele străzii „Unităţii” în „Traian Popovici”. În același an, a fost editat din inițiativa Fundației Dr. Wilhelm Fildermann și cu sprijinul material al Ministerului Culturii și Cultelor, cartea de memorii a lui Traian Popovici, intitulată „Spovedanii”, în ediție bilingvă (română și engleză). Volumul a fost prefațat de către acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu, ministrul român al culturii și cultelor la acea vreme. Ulterior, în anul 2008, la inițiativa „Asociației pentru Educație, Democrație și Toleranță Traian Popovici” și cu finanțarea Ministerului Culturii și Cultelor a fost dezvelit în satul Colacu din județul Suceava, un bust în memoria fostului primar al Cernăuțiului.La 21 aprilie 2009, la inițiativa evreilor supraviețuitori ai Holocaustului, dar și cu susținerea autorităților locale din Cernăuți, a fost amplasată o placă comemorativă din marmură neagră pe peretele fostei locuințe din Cernăuți a lui Traian Popovici, de pe strada Zankovetka nr. 6. La acest eveniment au participat printre alții Volodimir Kuliș, guvernatorul regiunii Cernăuți de atunci și Dorin Popescu, consilier diplomatic, consulul interimar al României la Cernăuți de atunci.Scrisă în trei limbi: română, ucraineană și engleză, placa comemorativă omagiază personalitatea celui ce a fost primarul Traian Popovici. Ulterior, la 6 octombrie 2016, în comuna Fundu Moldovei, unde a murit Traian Popovici, a fost dezvelit un bust în memoria sa.
Mai merită, în încheierea rândurilor de față să spunem că, în 2011 celebrul actor american Dustin Hoffmann, a cărui străbunici și bunici erau originari din Iași, a anunțat un proiect de film în care el urma să joace rolul lui Traian Popovici, dar până la urmă proiectul nu s-a materializat. Cel mai probabil, pentru că nu a interesat prea mult vreun vector financiar important…Și nici statul român, firște…Traian Popovici poate fi supranumit ca fiind un „Oskar Schindler român”, cu o „listă” impresionantă de oameni salvați de la deportare și moarte, dar faima sa nu se compară cu cea a industriașului german, care a salvat mult mai puțini evrei, din lipsă de …promovare, marketing și alte cauze. Din păcate, Traian Popovici a rămas cvasi-necunoscut aici, în propria sa țară…
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și credit foto:
-
Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport Final, Iași, Ed. Polirom, 2004
-
-
-
-
-
Opiniile cititorului
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu asta, dar puteți renunța dacă doriți. ACCEPT Privacy & Cookies Policy
Jurnal FM 
