Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Ştefania Mărăcineanu, chimistă și fiziciană de talie mondială
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 16, 2022
Motto: „Pe nedrept, istoria radioactivității a uitat-o pe Ștefania Mărăcineanu, deși este una dintre cercetătoarele care a dovedit un spirit de observație deosebit, intuind rolul radiației în obținerea unor materiale radioactive și în producerea fenomenului de radioactivitate artificială.”– Michael F. L’Annunziata, în cartea „Radioactivity. Introduction and History”
Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Reiterez ceea ce am mai spus pe la începuturile acestei rubrici, că toate portretele vorbite ale „oamenilor care au fost” sunt creionate exclusiv pe baza surselor pe care le inserez la finalul fiecărui portret. Mai menționez că aceste „portrete”, nu s-au dorit, nu se doresc și nici nu sunt „viziuni academice” ori de alt tip mai prețios, de rămas „pentru eternitate”, ci sunt doar demersuri de aducere la cunoștința publică a unor figuri mai puțin cunoscute către cei care, întâmplător, citesc aceste rânduri. Dacă, vreodată, am lăsat altă impresie și faptul că am extras mai mult dintr-o sursă în detrimentul altora, poate mai interesante sau nu, îmi fac mea culpa! Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre o româncă ce a fost un adevărat fenomen în rândul fizicienilor importanți ai vremii sale. Firește, nu am să pretind vreodată că sunt printre primii care v-aduc aminte despre ea, dar cred că orice demers care aduce-n amintire crâmpeie din viața unui om bun și prea devreme uitat merită încercat. Este vorba despre o doamnă despre care am mai amintit într-un demers publicistic și acum câțiva ani, adică Ştefania Mărăcineanu, chimistă și fiziciană română recunoscută internațional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.
Este o certitudine faptul că, pe vremea când foarte puţine femei erau acceptate sau activau în lumea ştiinţei, o româncă tenace și pricepută lucra pentru își lua doctoratul chiar în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea, un fenomen relativ nou descoperit și nu îndeajuns cercetat la acea vreme. Aceasta a obținut doctoratul într-o perioadă de numai doi ani, între anii 1922 şi 1924. Dintre toate româncele care au îndrăznit să calce pe tărâmul științelor la acea vreme, Ştefania Mărăcineanu a fost, de departe, prima fiziciană importantă și a fost considerată, pe bună dreptate, un adevărat fenomen în lumea ştiinţifică europeană. Nu este mai puțin adevărat că a fost, în același timp, o fiziciană inspirată, care a formulat o serie de ipoteze mai deosebite despre radioactivitatea artificială. Un bun amic de-al meu, profesor de fizică la un liceu timp de mulți ani îmi vorbea despre aceasta cu multă prețuire, pe vremea când habar nu aveam de existența acesteia. Cei care i-au „desenat” biografia” spun că aceasta a încercat apoi să obţină ploaie artificială cu ajutorul radioactivităţii.
Pe baza surselor de documentare pe care le-am găsit ar reieși că Ştefania Mărăcineanu a fost o bună fiziciană, chiar recunoscută ca atare de către Marie Curie în scrisoarea de recomandare trimisă Ministerului Român al Ştiinţelor în vederea primirii sale la Laboratoarele Curie. Ştefania Mărăcineanu a lucrat pe tărâmul științelor, în fizică, pe vremea când femeile ce activau în ştiinţă erau foarte rar întâlnite, ea fiind o fire pasionată, pricepută şi perseverentă în a acumula și disipa cunoștințe științifice. Unele surse menționează că, poate, era prea vehementă în susţinerea teoriilor proprii în discuţiile avute, în timp, cu diverși membri ai comunităţii ştiinţifice pe care o frecventa. Oricum ar fi fost, trebuie să menționăm că ea, Ștefania Mărăcineanu a obținut Brevetul de Invenție nr. 18547 din anul 1930, „Mijloc de a provoca ploaia”, fiind prima persoană care a putut realiza această importantă realizarei, din întreaga lume. Că, ulterior, procedeele au fost dezvoltate la cote pe care ea nu le visa, este altă discuție. Important este faptul că a deschis drumul. Câteva date despre biografia ei cred că merită amintite. Ștefania Mărăcineanu sa născut la 17 iunie1882, în București, fiind declarată în actele oficiale pe 18 iunie 1882, şi a trecut la cele veșnice la 15 august 1944. Pe de altă parte, în mod eronat, apare în documentele Cimitirului Bellu că decesul ei s-ar fi produs pe 18 martie 1947. De ce? Nu am reușit să aflu din sursele pe care le-am avut la dispoziție. În arhivele actuale se găsesc destul de puține, chiar foarte puține detalii despre copilăria sa, originile sale și alte detalii semnificative. Se pare că ar fi avut o copilărie nefericită, despre care ea nu ar fi vorbit niciodată. Se pare, după cum s ar fi făcut parte dintr-o familie relativ înstărită. Este știut faptul că Ștefania Mărăcineanu a studiat la Liceul „Elena Doamna” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în anul 1910. După absolvirea facultății, ea ar fi fost, pentru o perioadă, profesoară la „Școala Centrală din București”, o școală publică de fete. Nu apar prea multe date despre viața sa în perioada primului război mondial, dar, după acesta, începând cu anul1922, cu ajutorul unei burse obținute cu multă trudă, Ștefania Mărăcineanu a reușit să acceadă unde și-a dorit și să urmeze cursurile de radioactivitate ținute de celebra Marie Curie chiar la „Institutul Radiului” din Paris. Ulterior, în anul 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul „Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” chiar la la Universitatea Sorbona din Paris, lucrare pentru care a primit calificativul „Très Honorable”.
Ștefania Mărăcineanu va continua să-și aprofundeze studiile începute, cu o pasiune ieșită din comun. Astfel, cu o scurtă întrerupere, a rămas, în continuare, aproape șase ani la Paris pentru a studia efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive, tot în laboratorul Curie. Printre altele, una dintre sarcinile sale în laboratorul Curie a fost măsurarea cu precizie a timpului de viaţă al poloniului,element radioactiv descoperit de Marie Curie.
Așa că, pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv. Fizicienii spun că era importantă observația sa. Totodată, în perioada șederii sale în paris, a mai pus la punct şi o metodă de măsurare a surselor intense de particule alfa. Nu e mai puțin adevărat că Ștefania ar fi dorit să se întoarcă acasă, în România, și să studieze ceea ce-i plăcea mai mult, iar, la terminarea doctoratului încercase să obţină postul de şef al Laboratorului Român de Radioactivitate care urma să se înfiinţeze în România. Din motive neclare și necunoscute, ce țin de un refuz și, posibil, de neînființarea unui post pe care să-l fi ocupat ea, nu a obţinut postul pe care și-l dorea şi a continuat să lucreze atât în laboratorul Curie, cât și cu faimosul astronom Frances Deslandes până în 1930, an în care a luat decizia de a se întoarce acasă, în România.După întoarcerea sa în România, a devenit colaboratoare apropiată a profesorului universitar Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București, reușind să creeze, cu mijloace proprii, și după o muncă și zbatere asiduă, primul Laborator de Radioactivitate din România. Ulterior, cu ajutorul profesorilor Dimitrie Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen va reuși să experimenteze o metodă revoluționară de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori. A beneficiat pentru experimentarea ipotezelor sale și de ajutorul aviatorului Bâzu Cantacuzino. În anul1931, a provocat prima ploaie artificială din lume în câmpia Bărăganului, continuând, ulterior, cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. Totodată, Ștefania Mărăcineanu a semnalat în lucrările sale, pentru prima dată, că, în ajunul producerii unui cutremur, ar creşte radioactivitatea în zona epicentrului acestuia. Ştefania Mărăcineanu s-a lansat şi în alte ipoteze controversate ale timpului său, cum ar fi influenţa razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivităţii. De altfel, Ipoteza că razele solare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea ştiinţifică de atunci, având destui suporteri, dar şi opozanţi, atât în Franţa, cât şi în Germania şi Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă, generând dispute aprinse şi a contribuit, se pare, la izolarea Ştefaniei Mărăcineanu de grupul principal de cercetători de la laboratorul Curie.
Este un fapt cunoscut științific că fenomenul de radioactivitate artificială a fost observat „în mod clar şi confirmabil”, după cum spun unele surse, de soţii Irene şi Frederic-Joliot Curie, cei care au primit chiar premiul Nobel pentru aceasta. Totuși, specialiștii spun că Ştefania Mărăcineanu ar fi lansat ipoteza radioactivităţii artificiale (sau, cum se mai numea, a radioactivităţii induse) înaintea celor doi soți Curie (Irene şi Frederic-Joliot) și că acest lucru ar fi incontestabil. Cert este că, în anul 1935, Premiul Nobel pentru chimie a fost atribuit celor doi menționați anterior, adică lui Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. La acea vreme, Ștefania Mărăcineanu și-a exprimat, public, consternarea ei pentru faptul că Irene Joliot-Curie folosise în dezvoltarea ipotezelor sale științifice, o mare parte din observațiile de lucru ale Ștefaniei referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menționeze undeva anume acest lucru. Sigur că s-a simțit frustrată și a continuat să susțină public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris. Printre altele, într-o scrisoare transmisă unei prietene de-ale sale, Șisa Meitner, Ștefania Mărăcineanu spunea în anul 1936, la un an după Nobel-ul la care ar fi putut fi părtașă, că își exprima profunda dezamăgire că Irène Juliot-Curie, fără știrea și acordul ei, a folosit mare parte din munca sa, a Ștefaniei, în special cea legată de radioactivitatea artificială, în teoria sa premiată cu Nobel. Cu un an înainte, în 1935, Ştefania Mărăcineanu declara pentru „Ilustrațiunea Română”: „Nimeni nu este profet în țara sa!Întâmpin astăzi aceeași neîncredere cu producerea ploii artificiale cum am întâmpinat acum zece ani cu descoperirea radioactivității artificiale. Irene Curie vine după zece ani și anunță descoperirea radioactivității artificiale a aluminiului, urmând comod o cale anevoioasă, pe care i-am deschis-o eu”.În 1936, Ștefania întocmea un memoriu în care își susținea meritele: „Dintre toate metalele remarcasem că plumbul devenea cel mai radioactiv. Doamna Marie Curie nu mi-a permis a da această explicație în teza de doctorat și mi-a spus: vom continua lucrarea și va figura și numele d-tale”.Ștefania a mai fost susținută în demersul său pentru a i se recunoaște meritele de mai mulți oameni de știință din România, dar și din Franța unde o revistă, „La Nature”, publică un articol semnat de profesorul A. Boutaric de la Facultatea de Științe din Dijon, în care sunt expuse rezultatele cercetărilor făcute de ea la Observatorul Astronomic din Paris.
Firește, fiind profund dezamăgită pentru nedreptatea care, pe bună dreptate, considera că i s-a făcut, nefiind cooptată la Premiul Nobel pentru chimie pe anul 1935, totuși, acasă, spera că va obține un grad didactic superior la Universitatea din București. Dar, din nefericire, și această dorință absolut îndreptățită i se refuză pe motive neîntemeiate. Ca urmare, în disperare de cauză și ca o posibilă soluție, hotărăște să-i scrie Regelui Carol al II-lea, scrisoare în care spunea: „Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională ca o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea și de al cărui fruct s-a bucurat doamna Joliot-Curie. Domnul decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică, pentru a nu-i nemulțumi pe soții Joliot-Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie…”. În bunul stil românesc, nu a primit vreun răspuns, din păcate. Ulterior, în anul 1936, după această nedreptate petrecută la adresa ei, publică, la București, cartea „Radioactivitatea”, oferindu-și, prin aceasta, ocazia de a se confesa public. Printre altele, a scris următoarele: „Scriind această carte îmi îndrept prinosul de recunoștință memoriei regretatului și bunului nostru Rege Ferdinand I, care ani de-a rândul mi-a acordat Înaltul Său sprijin moral și material. Aparatele de Laborator ce le pun azi la dispoziția studenților sunt acelea ce mi le-am procurat la Paris, din Regescul Său ajutor”. Ulterior, Ștefania Mărăcineanu a devenit membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu data de 21 decembrie 1937. Principalele sale lucrări publicate au fost: „Actions spéciales du soleil sur la radioactivité du polonium et du plomb” (Paris, 1926), „Radioactivitatea şi constituţia materiei” (Bucureşti, 1929), „Radioactivité, soleil, pluie artificielle” (Bucureşti, 1934) şi „La radioactivité du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre”.
Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de multiple iradieri, și a murit la data de 15 august 1944. Ştefania Mărăcineanu, savanta ce susţinea că „răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului”, a murit cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.
Ştefania Mărăcineanu se numără printre acele personalități româneșticare au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor, printre acei români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoaşterea universală. Chiar dacă este mai puțin cunpscută de marele public. Eu zic că merită, pentru câteva secunde din viaţa noastră, să ne aplecăm gândul în a ne aduce aminte de ea! Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
George Marcu (coord.),Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.
Savanta Ștefania Mărăcineanu, printre pionierii radioactivității
https://www.europeana.eu/portal/en/record/2020801/dmglib_handler_biogr_17274004.html
http://www.mnt-leonida.ro/09Noutati/090043Noutati2013.10.17/StMaracineanu2013AR.pdf
https://www.independentaromana.ro/stefania-maracineanu/
Românca Ştefania Mărăcineanu a fost un adevarat fenomen în lumea ştiinţifică europeană
