Gheorghe Petrașcu, pictor și academician român

Gheorghe Petrașcu (născut Gheorghe Petrovici la 2 decembrie 1872, Tecuci, județul Galați – decedat la 1 mai 1949, București) a fost unul dintre cei mai importanți pictori români, cunoscut pentru contribuțiile sale în pictura peisagistică, natura statică și portret. Opera sa este caracterizată de o abordare matură, inovatoare și profund expresivă, care a îmbogățit arta plastică românească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Petra%C8%99cu#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Petrascu_(foto).jpg

După ce a început studiile la Facultatea de Științe Naturale, Petrașcu s-a orientat către arte și s-a înscris în 1893 la Școala de Belle-Arte din București, pe care a absolvit-o în 1898. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, a primit o bursă pentru studii în străinătate. După un scurt stagiu la München, s-a mutat la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Julian (1899–1902). A lucrat în atelierele maeștrilor William-Adolphe Bouguereau, Benjamin-Constant, Jean-Paul Laurens și Gabriel Ferrier.

Prima expoziție personală, organizată la Ateneul Român în 1900, l-a adus în atenția criticilor și publicului. Personalități precum Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță i-au remarcat talentul, achiziționând lucrări semnate de el. Petrașcu a dezvoltat un stil aparte, influențat de impresionism, dar cu o estetică proprie, marcată de tușe viguroase și o paletă cromatică vibrantă.

Petrașcu a abordat diverse genuri, incluzând peisajele, natura statică și florile, toate impregnate de o plasticitate deosebită. Picturile sale adesea reflectă locuri din România (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), dar și din Franța (Vitré, Saint-Malo), Spania (Toledo) și Italia (Veneția, Chioggia, Napoli). Printre lucrările reprezentative se numără: „Fazanii”, „Natura statică cu ulcică”, „Trandafiri”, „Anemone”, „Tingirea de alamă” și „Barba împăratului”.

Ultimele două decenii ale carierei sale au fost cele mai fertile, consolidând reputația sa artistică. Criticii au considerat această perioadă ca fiind apogeul maturității sale stilistice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Petra%C8%99cu#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Petrascu_-Casa_la_tara(3).jpg

Gheorghe Petrașcu a avut numeroase expoziții personale, între care cele organizate la Ateneul Român (1903–1923), Căminul Artei (1926–1930) și retrospectivele de la Sala Dalles (1936, 1940). A reprezentat România la Bienala de la Veneția (1924, 1938, 1940) și a obținut Marele Premiu la Expoziția Internațională din Barcelona (1929) și la cea din Paris (1937).

Petrașcu a lăsat în urmă o operă vastă, care include aproximativ 3.000 de tablouri și numeroase lucrări de grafică. Criticii au subliniat în repetate rânduri contribuția sa semnificativă la modernizarea artei plastice românești. Astăzi, operele sale pot fi admirate în marile muzee ale țării și în colecții private.

Sursa: https://vatra-mcp.ro/artisti-si-patrimoniu/pictori-romani/galati/gheorghe-petrascu-pictor/