„Oameni care au fost”. Ștefan Procopiu, „nobilul” profesor fizician fără Nobel…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto:„Toată ştiinţa nu-i decât rafinarea gândirii de zi cu zi.”- Albert Einstein

Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cel care a fost marele savant Ștefan Procopiu. Despre Ştefan Procopiu, cei mai mulţi din oamenii din „marele public” au auzit, doar fugitiv, prin anii de școală gimnazială ori la lecţiile de fizică de prin liceu ori de la concursul care-i poartă numele. Puţini ştiu, însă, că savantul Ştefan Procopiu face parte din pleiada de personalităţi româneşti care au avut în „palmares” descoperiri fundamentale pentru ştiinţa mondială şi care nu au ajuns să primească un binemeritat, poate, Premiu Nobel. Ștefan Procopiu s-a născut la Bârlad, în ziua de 19 ianuarie 1890. A urmat cursurile primare, secundare și liceale la Liceul „Roșca Codreanu“ din localitatea natală. În timpul cursurilor liecale, Ștefan Procopiu este un elev sârguincios, citește și studiază foarte mult, îndreptându-și atenția spre problemele fundamentale ale cunoașterii universului, dorind a desluși, pas cu pas, „sensul realității și al vieții“.

Cu înclinația și pasiunea sa pentru științele naturii se orientează spre Universitatea din Iași pentru a urma cursurile Facultății de Științele Naturii. Dupa câteva luni, se înscrie la Facultatea de Științe Fizico-Chimice. În această perioadă la Universitate era profesor de fizică renumitul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), doctor în științe fizice la Paris, care preda un curs de fizică modernă, în spiritul noilor descoperiri ale timpului. În anul 1912, Procopiu obține licența în fizică, cu mențiunea „foarte bine“. Ce este demn de remarcat este faptul că Ștefan Procopiu s-a dedicat științei și cercetării încă din timpul studenției. Primele rezultate remarcabile din cercetare sunt publicate în anul 1913 sub titlul „Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck“ apărută în „Bulletin Scientifique de l’Academie Roumaine de Sciences“. În urma studiilor privind teoria cuantelor lui Planck și a teoriei magnetismului lui Langevin, Procopiu stabilește valoarea momentului magnetic molecular pentru prima dată în lume, cu doi ani înaintea lui Bohr, care a primit premiul Nobel în 1922. Practic, în ultimul an de facultate, în 1912, roadele muncii sale aveau să fie răsplătite prin descoperirea calculului valorii „magnetonului teoretic“.O formulă care, dacă la momentul respectiv ar fi fost publicată şi peste hotare, i-ar fi adus, cel mai probabil, Premiul Nobel. Acesta a revenit, însă, fizicianului Niels Bohr, pentru fix aceeaşi descoperire. A şi expus descoperirea în cadrul Consiliului ştiinţific al facultății, dar unul dintre profesori i-ar fi zis atunci: „Cum îţi permiţi dumneata să ataci nişte lucruri atât de mari?“. După cum am spus anterior, s-a şi publicat articolul respectiv în 1913, dar ecoul acestuia n-a trecut de granițele țării și, faptic, „pe afară” nu s-a știut de Procopiu și despre descoperirea sa. Trei ani mai târziu, danezul Niels Bohr a făcut aceeaşi descoperire şi el şi, ulterior, a fost răsplătit cu Premiul Nobel…În anul 1912, Procopiu este numit preparator la Universitatea din Iași. În perioada 1913-1919, Procopiu activează la Facultatea de Fizică din București, ca asistent suplinitor, iar apoi ca șef de lucrări în cadrul „Laboratorului aplicațiilor căldurii și electricității”. Fiind preocupat și de probleme tehnice, Ștefan Procopiu publică în anul1913, lucrarea „Cercetări experimentale asupra telegrafiei fără sârmă“, iar în anul 1916, inventează un aparat pentru localizarea gloanțelor din corpul răniților, stabilind adâncimea la care se aflau acestea. În anul 1919, Ștefan Procopiu obține o bursă Adamachi și pleacă la Paris pentru studiile sale doctorale. La Paris, frecventează cursurile unor savanți iluștri ai vremii, precum Marie Curie, Paul Langevin, Aymé Cotton. Îndrumatorul tezei sale de doctorat este, pentru început, profesorul Gabriel Lippman, iar apoi profesorul Aymé Cotton. Ștefan Procopiu descoperă și analizează în laboratorul de fizică al Universității Sorbona un fenomen optic nou ce consta în depolarizarea longitudinală a luminii de către suspensii și coloizi. Această descoperire a fost prezentată în ședința Academiei de Științe din Paris la data de 8 august 1921. Fenomenul acesta este numit în anul 1930, de către profesorul Boutaric, „fenomenul Procopiu”. La data de 5 martie 1924, Procopiu obține titlul de doctor în științe fizice cu lucrarea „Asupra birefringenței electrice și magnetice a suspensiilor“, teză susținută în fața unei comisii formată din profesorii Aymé Cotton, Charles Fabry și H. Mouton. Teza de doctorat a fost publicată la Editura „Masson“ din Paris și trimisă celor mai renumiți fizicieni ai vremii.

Revenit în țară, Ștefan Procopiu este numit, la data de15 ianuarie 1925, profesor titular la Catedra de gravitație, căldură și electricitate de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, catedră pe care a condus-o până în anul 1962, când a ieșit la pensie. Activitatea de cercetător și profesor desfășurată de Ștefan Procopiu a contribuit fundamental la reorientarea învățământului de fizică ieșean și chiar național. Punând un accent deosebit pe experiment, Ștefan Procopiu creează în România o puternică școală de fizică experimentală, subliniind faptul că:„cunoștințele se capătă prin studiu, dar faptele constatate și experiențele sunt pârghiile care fixează cunoștințele“. Cursurile ținute de Ștefan Procopiu erau adevărate modele de expunere universitară privind conținutul, forma, calitatea și metoda de predare. Experiențele de laborator erau întotdeauna verificate în prezența sa, deoarece experiența trebuia să reflecte exact fenomenul și demonstrația trebuia să fie desăvârșită.Totodată, Ștefan Procopiu a efectuat măsurători asupra magnetismului terestru, demonstrând, în anul 1932, că valoarea acestuia era în scădere din anul 1843 și stabilind perioada de variație a magnetismului terestru la aproximativ 500 de ani. Ștefan Procopiu a determinat și ciclurile variațiilor secundare ale declinației și înclinației pentru orașul Iași din perioada 1798-1947 și pentru București din perioada 1772-1947. Calculele pe care le-a efectuat și hărțile întocmite i-au permis să facă previziuni științifice privind unele fenomene geomagnetice. Prin cercetările sale, a contribuit și la întocmirea hărților geomagnetice ale României, descoperind anomaliile magnetice din Moldova, pe linia Iași – Botoșani. Ștefan Procopiu a avut și contribuții importante la cercetările de spectrografie studiind modul de comportare a nucleelor în vid, activitatea suspensiilor metalice și efectul acestora asupra coeficientului de difuzie și a conductivității electrice a metalelor, pe baza raționamentelor cuantice, verificate la plumb. Un alt domeniu abordat de Procopiu a fost cel al proprietăților termodinamice ale substanțelor.

Dezvoltând studiile asupra efectului Barkhausen (discontinuitatea magnetizației unei substanțe), Ștefan Procopiu a experimentat și influența unor factori fizici asupra discontinuităților de magnetizare. În anul 1930, el pune în evidență un efect nou ce are loc în fire din materiale feromagnetice străbătute de curenți alternativi, pe care l-a numit „efect Barkhausen transversal“, și care este cunoscut în prezent sub numele de „efect Procopiu“. Dacă în interiorul unei bobine se află un fir conductor axial supus acțiunii unui câmp magnetic longitudinal, la trecerea curentului alternativ prin acest fir, în bobină nu se induce nici un semnal, deoarece liniile de câmp magnetic produs de curentul prin fir nu intersectează suprafața spirelor bobinei ci sunt circulare, în același plan cu planul spirelor. Dacă firul este din material feromagnetic, se constată că la trecerea prin acesta a unui curent alternativ ce depășește o anumită valoare de prag, apare totuși fenomenul de inducție în bobină. Aceasta dovedește că vectorii magnetizație ai domeniilor magnetice ies din planul perpendicular pe fir. Acest fapt se întâmplă atunci când câmpul magnetic circular la suprafața conductorului depășește câmpul coercitiv caracteristic materialului din care este constituit firul. Pornind de la efectul Procopiu, au fost construite noi tipuri de memorii electronice cu suport din fir feromagnetic, de foarte mare capacitate. Dintr-un orgoliu românesc de circumstanță, în perioada socialistă, multă vreme s-a scris că Ștefan Procopiu ar fi fost propus de două ori pentru premiul Nobel. Faptic, lucrurile n-au stat aşa. Confuzia vine din faptul că târziu, la zeci de ani de la descoperirea sa, după consacrarea definitivă ca mare fizician, Ştefan Procopiu a primit de două ori consecutiv, din partea Comisiei de la Oslo, invitaţia de a recomanda un fizician pentru acordarea Premiului Nobel, ceea ce este cu totul altceva! Deşi era complet rupt de lumea ştiinţifică din afară, pentru că toate contactele sale fuseseră interzise de comunişti, l-a recomandat în ambele situaţii pe fizicianul francez Louis Néel, care a şi primit renumita distincţie, în anul 1970.

După cum mărturisea soția sa, Rodica Procopiu într-un interviu realizat de Otilia Bălinișteanu în ziarul „Lumina” prin februarie 2009, dosarele de corespondenţă ale lui Procopiu au scos, însă, la iveală contactele acestuia cu alte nume celebre ale fizicii din toată lumea. Cele mai multe scrisori provin de la Aimé Cotton, conducătorul lucrării sale de doctorat, de la Paris. Tot soția profesorului a subliniat faptul că un lucru care arată un fair-play ieşit din comun l-a constituit schimbul de scrisori pe tema magnetonului cu însuşi Niels Bohr, cel care a luat Premiul Nobel pentru descoperirea pe care şi Ştefan Procopiu o făcuse anterior. Totodată, în același context, a existat un schimb intens de scrisori între Procopiu şi Wolfgang Ostwald, fiul energeticianului Wilhelm Ostwald, fondatorul Institutului de Chimie Fizică de la Leipzig.Dar nu spunem nimic nou dacă ne amintim că, practic, corespondenţa ştiinţifică a fost interzisă după instalarea regimului comunist, Procopiu fiind mereu presat să valorifice şi să studieze marile descoperiri sovietice. Poate şi de aceea, în toată această perioadă, până la moartea sa, în 1972, s-a dedicat aproape total cercetărilor sale, singurul spaţiu în care putea evada. În același interviu despre care aminteam anterior, soția sa, Rodica Procopiu spunea că: „unul dintre marile lui merite a fost acela că a lucrat cel mai mult în magnetism şi pe terenurile cele mai diferite. În Europa, era omul cu cele mai mari descoperiri în magnetismul terestru“. Cu datele adunate pe parcursul a 24 de ani de observaţii şi cercetări de teren, savantul a realizat hărţi magnetice complete pentru teritoriul României şi a pus în evidenţă o anomalie locală pe linia Iaşi-Botoşani. Din același interviu publicat în ziarul Lumina, rezultă că „traiul zilnic, lucrurile cotidiene, banii, onorurile, funcţiile i-au fost noţiuni complet străine fizicianului. Fizica, marea lui pasiune, l-a consumat până la cea din urmă suflare”. Soțșia sa spunea că petrecea în laborator zile întregi şi foarte multe dintre nopţi, când se întâmpla ca nici măcar să nu mai ajungă acasă. Totodată, aceasta amintea că Procopiu era foarte exigent cu asistenţii şi colaboratorii săi. Totodată, conform concepțiilor vremii, nu credea că femeile sunt potrivite pentru a face cercetare în acest domeniu, afirmând că fizica-i o treabă bărbătească și că necesită sacrificiu.

Ca profesor, dădea nota 10, dar foarte rar și nu era de acord ca cineva neavizat să intre la experienţe, în laboratorul său de la Universitate. Trăind în propicele mediu cultural ieșean, se paote spune că mari personalităţi importante ale culturii, istoriei, literaturii şi ştiinţei au făcut parte din cercul apropiat de prieteni al profesorului Procopiu. Printre cei mai apropiaţi, se pare că au fost, conform mărturiilor soției sale, George Topârceanu și Păstorel Teodoreanu. Acesta din urmă, Păstorel, i-a dedicat, de altfel, şi o epigramă, în stilul său caracteristic: „De gravitate nu prea ştiu/ Îmi recunosc singur defectul,/ Dar când beau cu Procopiu/ Merg prin Iaşi şi-i simt efectul.” Era amic apropiat și cu George Enescu, dar era bun prieten şi cu marii istorici şi profesori de drept ai Iaşului, istoria fiind una dintre marile lui pasiuni. În puţinul timp liber pe care-l aveau la dispoziţie, profesorul şi soţia sa colindau frecvent  mănăstirile din Neamţ sau Suceava, aşa cum era obiceiul protipendadei de atunci a oraşului.Știind ce înseamnă și ce poate aduce studiul temeinic, Ştefan Procopiu a înfiinţat prima bibliotecă de fizică a Universităţii din Iași, alcătuită, inițial, din cărţi pe care chiar el le-a donat, multe aduse din străinătate. După moartea sa, soţia sa, Rodica, a donat biblioteca de acasă aceleiaşi universităţi ieșene. La această universitate, există acum „Fondul Procopiu”, un fond numai cu cărţi de specialitate. Marea recompensă pentru o viaţă închinată ştiinţei n-a venit niciodată din partea autorităţilor, ci doar din lumea universitară. Trei profesori au pornit să scrie despre viaţa şi activitatea savantului, însă regimul nu le-a permis la acea vreme. Abia în anul 1993, profesorul Cezar Buda, un admirator al lui Ştefan Procopiu, a reuşit să scoată un volum dedicat fizicianului, după ce şi scrierea sa stătuse „în sertar” timp de un deceniu.Referitor la relațiile sale cu regimul comunist, pentru refuzul categoric de a se înscrie în partidul comunist, Procopiu a fost, în mod constant, victima persecuţiilor din partea reprezentanților regimului.

Lui Procopiu i s-a interzis orice contact cu lumea ştiinţifică din străinătate, fiind rupt de orice noutate legată de fizică. Soția sa spunea că era în permanenţă adus în şedinţe şi criticat de mai marii zilei. Se spunea, de asemenea, că nu-şi face datoria, pentru că emitea păreri neconvenabile regimului. Soția sa, Rodica Procopiu, mărturisea tot ziariștilor ieșeni, că, pentru Procopiu, „știinţa era absolutul său. Şi din cauza aceasta a şi pătimit mult. În regimul comunist a fost nu numai dat la o parte, ci şi urmărit. Dar, până la urmă, tot ştiinţa l-a salvat. La un moment dat, a venit un profesor, Gheorghe Vasiliu, şi ne-a arătat în «Scânteia» un titlu: «Efectul Pocopiu, pe meridianele lumii». Atunci a început şi recunoaşterea lui de către stat…”. Ștefan Procopiu a murit pe 22 august 1972, la 82 de ani, lăsând în urmă o activitate ştiinţifică vastă și nerecunoscută pe de-a-ntregul. A fost înmormântat creştineşte, cu onoruri, în prezenţa unui cortegiu numeros, în parcela 25 I, 1, 38, a Cimitirului Eternitatea din Iaşi, adevărat Pantheon al culturii, ştiinţei şi spiritualităţii româneşti. Posteritatea puternicei sale personalităţi științifice este marcată prin atribuirea  numelui său unor unităţi şcolare din Iaşi, Bârlad şi Vaslui, prin bustul său turnat în bronz, parte a grupului statuar al celor patru „corifei” ai învăţământului electrotehnic ieşean şi românesc, amplasat, în 2010, în faţa noii clădiri a Facultății de Electrotehnică din Iași, prin numeroasele publicaţii şi manifestări omagiale dedicate savantului Ştefan Procopiu – patronul spiritual al Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii de la Iaşi.

După ani, într-un interviu acordat presei ieșene, profesorul universitar dr. Mihai Toma, decanul Facultăţii de Fizică din Iaşi mărturisea că descoperirile lui Procopiu din fizică au fost esenţiale, multe dintre ele fiind utilizate şi astăzi. Acesta spunea că:„Ştefan Procopiu are în fizică trei contribuţii importante, cunoscute în literatura de specialitate. În 1912 a stabilit o relaţie pentru momentul magnetic al electronului, foarte importantă în ideea studierii magnetismului substanţelor. Au urmat apoi «Fenomenul Procopiu» şi «Efectul Procopiu». În 1965, un fizician american, Kaufman, a folosit Efectul Procopiu în construcţia unor noi tipuri de memorie, pentru calculatoarele moderne de foarte mare capacitate. Şi astăzi este valabilă această descoperire şi este utilizată în construcţia calculatoarelor rapide. Lucrări importante are şi în magnetismul terestru. Măsurătorile magnetice făcute de Procopiu se referă la alcătuirea unor hărţi magnetice, în diferite locuri, în special din Moldova, prin care arată cum evoluează componentele magnetismului pământesc. Hărţile lui au fost reluate de către o asociaţie de specialitate şi sunt reproduse ca fiind unele dintre cele mai exacte din zona estică a Europei. Pentru toate acestea, ar fi meritat cu prisosinţă să primească Premiul Nobel. Din fizica românească cred că e singurul“. Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

http://www.icpe.ro/files/0/Stefan_Procopiu.pdf

http://www.etc.tuiasi.ro/sibm/old/Technical%20Museum/html/ro/Stefan_Procopiu.htm

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/75_84_Stefan%20Procopiu%2C%20un%20savant%20de%20renume%20mondial.pdf

http://www.lspvs.ro/resurse2020/procopiu/datebiografice.pdf

http://www.ee.legacy.tuiasi.ro/dascali/stefan-procopiu/

https://arhiva.bzi.ro/stefan-procopiu-o-persoana-de-marca-a-romaniei-769075

https://doxologia.ro/societate/stiri/memoriam-stefan-procopiu

https://www.icr.ro/pagini/ianuarie-creativitate-si-inovatie-stefan-procopiu

https://www.phys.uaic.ro/index.php/prezentare/personalitati-facultate/stefan-procopiu-1890-1972/

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2510

https://enciclopedia.asm.md/?p=3508

https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/stefan-procopiu-un-savant-de-premiul-nobel-48093.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/fenomenul-procopiu-descoperirea-epocala-1663876.html

https://spinos.ro/barladeanul-stefan-procopiu-fizician-si-cercetator-de-premiul-nobel/

https://evenimentulistoric.ro/romanul-care-merita-premiul-nobel-al-lui-bohr.html

https://www.romaniaadevarata.ro/cercetatorul-roman-stefan-procopiu-un-reper-in-cercetarea-cuantica-si-nucleara-internationala/

https://www.quarq.ro/procopiu.html

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/savantul-stefan-procopiu-la-jumatate-de-veac-a-vesniciei-sale–331469.html

http://lspvs.ro/public.php?idarticol=9