Jurnal FM 
Oameni care au fost. Profesorul Aurel Ciortea, patriot, fizician, cercetător și Om
#Postat de Carmen Vintu on martie 16, 2022
Stimați cititori, săptămânal, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, vă invit să aflați câteva informații despre un mare om și mare român, profesorul Aurel Ciortea.
Din cei 1228 delegați la Marea Adubare de la 1 decembrie 1918, 94 personalități au fost braşovene, în frunte cu protopopul Vasile Saftu, secretar al Marii Adunări de la 1 decembrie, profesorul Aurel Ciortea, Candid Muşlea, Pompiliu Nistor și alţi oameni de seamă braşoveni. Aurel Ciortea, fiu de preot ortodox, s-a născut în Cojocna Clujului în1872. Şcoala primară a făcut-o în Cluj; tot aici şi liceul, la piarişti, în afară de clasa a VII-a şi a VIII-a, pe care le-a absolvit la liceul săsesc din Bistriţa. Universitatea a absolvit-o tot în Cluj la facultatea de ştiinţe: matematica şi fizica. Din 1896 e angajat profesor la şcoala reală inferioară ortodoxă română din Braşov, unde funcţionează până la 1904, când trece la liceu, unde rămâne până în anul 1920. Trimis de Eforia Școalelor, în 1900, face studii de fizică experimentală în laboratoarele institutului de fizică din Berlin şi la expoziţia din Paris.
Mobilizat în august 1914, face războiul ca sublocotenent, apoi ca locotenent, în regimentul de honvezi din Braşov (până la 7 noiembrie 1918) pe frontul din Galiţia estică, iar în 1918 pe cel din nordul Italiei (la Asiago).Ulterior, din noiembrie 1918 până în ianuarie 1919, inclusiv, a fost comandantul Gărzilor Naţionale din Ţara Bârsei, iar până în iunie 1919 a condus şi redacţia „Gazetei de Transilvania”. A colaborat la înfiinţarea şi la cursurile Universităţii libere din Braşov, care a funcţionat în iarna anului şcolar 1919-1920. Din toamna anului 1920, a fost profesor la Academia Comercială din Cluj, ca titular al catedrei de matematici financiare apoi ca rector al acestei instituţii până în anul 1929, când a încetat din viaţă. La Braşov a întocmit studii şi manuale şcolare de fizică şi matematică: Curenţii şi razele electrice, 1900; Aritmetica, 1903; Fizică pentru şcolile populare, 1910 şi Fizică experimentală, în două volume, 1911 —1913, în colaborare cu T. L. Blaga. La Cluj a publicat „Dări de seamă asupra activităţii Academiei comerciale: Curs de fizică experimentală, ed. a Il-a”, 1923—1925; „Introducere în principiul relativităţii”, 1924.A publicat articole în „Gazeta de Transilvania” şi în „Revista teatrală”.
Distinsul profesor şi fizician braşovean, surprins de primul război mondial în această calitate la Liceul „Andrei Şaguna”, a excelat în activitatea sa profesională atât la catedră cât şi în cercetarea şi publicistica de specialitate.Atunci când vremurile au cerut-o s-a angrenat cu deplin patriotism în lupta naţională românească pentru unirea Transilvaniei cu România. Ca profesor de matematică şi fizică a desfăşurat, în bună parte, o activitate de pionerat la liceul braşovean şi la Academia Comercială, bucurându-se de aprecieri elogioase din partea contemporanilor, a elevilor şi studenţilor săi. El a înfiinţat laboratorul de fizică al Liceului „Andrei Şaguna”,a elaborat mai multe manuale sau lucrări de specialitate, trezind interesul pentru ştiinţele exacte, orientând tot mai mulţi absolvenţi ai liceului spre învăţământul superior tehnic şi dezvoltând dragostea pentru studiul matematicii. Ca specialist a fost permanent om al timpurilor noi şi a înţeles faptul că neamul său este în pragul unor mari schimbări. A fost primul care a introdus în învăţământul secundar din fosta Ungarie studiul matematicilor superioare şi lucrări practice de fizică. Iniţiativele şi acţiunile lui novatoare prin care a sporit considerabil procentul de specialişti îninginerie, medicină, ştiinţe naturale sau economie, a îndrumat numeroşi tineri intelectuali români spre ştiinţele exacte.
Ca luptător pentru drepturile românilor transilvăneni, pentru Unire, Aurel Ciortea s-a format încă din anii studenţiei la Cluj, anii mişcării memorandiste, când a fost aproape de desfăşurarea întregii mişcări şi mai ales a procesului politic intentat patrioţilor români. A participat la manifestările studenţeşti de solidaritate cu memorandiştii şi la alte acţiuni naţionale româneşti. Ca foarte mulţi intelectuali trasilvăneni. a fost şi el împins de soartă într-un război pe care nu l-a dorit, pentru o patrie care nu era a lui, pentru nişte idealuri străine lui şi neamului său. În ultimele luni ale războiului, bolnav, colindă prin mai multe spitale, inclusiv în cel din Braşov, „spitalul campestru 817”, dispus în localul liceului şi internatului acestuia. La 1 octombrie 1918 se întoarce la unitatea de care aparţinea, Regimentul 24 din Făgăraş. Aici îl surprind ultimele evenimente ale războiului, nefavorabile pentru Puterile Centrale. Revoluţia care cuprinde Transilvania, inclusiv armata dublei monarhii, se produce şi în regimentul său şi „ne-a scăpat într-o zi de toţi soldaţii”. La 5 octombrie, după „mica revoluţie” din regiment, cei cinci ofiţeri români, între care şi căpitanul Ciortea, „am depus jurământul toţi cinci pe Consiliul Naţional Român (Central) din Arad şi ne-am împrăştiat la lucru”.
Pe bună dreptate, întors acasă, profesorul Aurel Ciortea s-a angrenat pe deplin în acţiunile revoluţionare braşovene din toamna anului 1918. Participă la constituirea noilor organe ale puterii româneşti la Braşov şi face parte din Consiliul Militar Român Judeţean Braşov, constituit în şedinţa Comitetului Executiv al Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei cu ofiţerii din Braşov la 28 octombrie/ 10 noiembrie 1918. Prin Ordinul de zi Nr.3 al „Comandei Supreme a Gărzilor Naţionale Române din Ungaria şiTransilvania”, este numit comandant al Gărzilor Naţionale Româneşti din Ţara Bârsei. Ca adjunct este numit căpitanul Iancu Munteanu. În această calitate, căpitanul Aurel Ciortea contribuie din plin la constituirea Gărzilor Naţionale Româneşti în toate localităţile judeţului, gărzi care se subordonau comandamentului judeţean condus de Aurel Ciortea și a contribuit apoi la asigurarea acestora cu armament şi muniţie, la asigurarea ordinii de drept în cadrul judeţului în condiţii destul de dificile, la protejarea populaţiei şi a bunurilor faţă de vechile autorităţi austro-ungare, care nu voiau să cedeze puterea sau faţă de armata germană aflată în retragere prin Braşov şi predispusă la abuzuri. Prin comunicate oficiale şi ordine de zi semnate de căpitanul Aurel Ciortea, a fost sprijinită organizarea celor nouă secţii militare ale judeţului, dotarea acestora, echiparea, înzestrarea şi plata soldelor gardiştilor romăni din întregul judeţ.
Gărzile Naţionale Româneşti, având misiunea de a „susţine ordinea şi împiedica jafurile: omorurile şi volniciile”, au apărat şi la Braşov instituţiile publice (poşta, telefoanele, spitalele, şcolile, judecătoriile) precum şi averea publică şi particulară, permanent, ziua şi noaptea. Erau supravegheate zonele dens circulate: gările, podurile, căile de transport, zona centrală a oraşului. Gărzile Naţionale braşovene reprezentau o forţă militară care nu putea fi neglijată nici chiar de către generalul german Koch care, deşi dispunea de peste 20.000 de soldaţi, dispuşi în Braşov şi împrejurimi, „s-a rugat de comandantul gărzilor române să fac tot posibilul ca soldaţilor săi să nu li se întâmple supărări” , după cum spunea ulterior, în memoriile sale, Aurel Ciortea.
Aurel Ciortea activează la conducerea gărzilor naţionale până la 6/19 decembrie, când, mulţumind tuturor pentru colaborare şi sprijin, îi îndeamnă „la muncă cinstită şi stăruitoare” şi predă comanda Gărzii Naţionale din Ţara Bârsei căpitanului Iancu Munteanu. Din delegaţia braşoveană care a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a făcut parte şi profesorul Aurel Ciortea ca delegat ales. În paralel cu activitatea de conducere a Gărzilor Naţionale Româneşti, Aurel Ciortea a făcut parte din colectivul de conducere al ziarului „Glasul Ardealului”, iar începând cu 1 ianuarie 1919, va conduce „Gazeta Transilvaniei”, alături de Axente Banciu
A condus, în calitate de preşedinte, cercul didactic al Ţării Bârsei şi a organizat la Braşov prima Universitate populară din Transilvania, care a funcţionat cu peste 150 de intelectuali cursanţi, cu şase ore de curs pe săptămână şi care „a succes peste toate aşteptările„. Aici au conferenţiat personalităţi culturale ale Braşovului (Axente Banciu, P.Teodorescu, N. Orghidan, Ilie Cristea, M. Eliescu, C.K. Ionescu şi ,Aurel Ciortea) şi oaspeţi din ţară (N. Iorga, S. Mehedinţi, Rădulescu -Pogoneanu şi I.D. Ştefănescu)..La 14 martie 1920 Consiliul Dirigent îl numeşte pe Aurel Ciortea director al învăţământului mediu şi profesional din Transilvania şi consilier ministerial la Resortul Instrucţiei, calitate în care se ocupă de învăţământul profesional românesc, de asigurarea cu cadre didactice, de elaborarea regulamentelor şi programelor analitice. La 14 noiembrie 1920 se inaugurează Academia Comercială din Cluj, iar Aurel Ciortea va activa aici ca profesor şi rector până în 1929. Prin bogata activitate în învăţământul superior din Transilvania, Aurel Ciortea a rămas în conştiinţa colectivă ca unul din cei mai activi organizatori ai acestuia după 1918. Fiul său, Tudor Ciortea a fost o personalitate de seamă a muzicii româneşti, unul dintre cei mai mari compozitori ai muzicii de cameră.
Surse:
Arhiva Primei Şcoli Româneşti din Scheii Braşovului, fond Aurel Ciortea, Carnet de însemnări, necatalogat, nepaginat.
Luana Popa, Constituirea şi activitatea consiliilor (sfaturilor) şi a gărzilor nationale române din actualul judeţ Braşov ( 1918 – 1919), în Revista Cumidava din 1989.
Ioan Vlad, Revista-Cumidava-Muzeul-Istorie-Brasov-XX-1996-15
Credit foto-https: //ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/preotimea-si-dascalimea-brasoveana-la-1-decembrie-1918-86999.html
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
