„Oameni care au fost”. Profesorul Andrei Bârseanu, pedagog, poet, publicist și folclorist, președinte al ASTRA…  
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Andrei Bârseanu a fost așa cum timpul i-a cerut să fie” – Nicolae Iorga

Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Repet ceea ce am mai spus pe la începuturile acestei rubrici, că toate „portretele vorbite” ale „oamenilor care au fost” sunt creionate exclusiv pe baza surselor pe care le inserez la finalul fiecărui portret. Aceste „portrete” nu s-au dorit, nu se doresc și nici nu sunt „viziuni academice” ori de alt tip mai „prețios”, de rămas „pentru eternitate”, ci sunt doar demersuri de aducere la cunoștința publică a unor figuri mai puțin cunoscute către cei care, întâmplător, citesc aceste rânduri. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cel care-a fost Andrei Bârseanu. Țin să-i mulțumesc, pentru multele informații pe care mi le-a dat, părintelul profesor Vasile Oltean, fost director al Muzeului Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului, cel ce încearcă să reînvie spiritul ASTREI în urbea brașoveană, fiind recent „aprobat” ca președinte al Despărțământului brașovean al ASTREI. Andrei Bârseanu (n. 17 octombrie 1858 – d. 19 august 1922, Bucureşti) s-a născut în Dârstele Brașovului, într-o înstărită și veche familie de români. Nume emblematic pentru intelectualitatea brașoveană, Andrei Bârseanu a fost un ilustru pedagog, poet, publicist și folclorist, un veritabil cărturar neobosit, om de cultură  prin excelență, „altoit” pe „trunchiul” românilor ardeleni, tenace militant social pentru afirmarea și respectarea drepturilor românimii ardelene. Andrei Bârseanu a fost director al ASTREI între anii 1911-1922.

În anul 1918, a devenit vicepreședinte al Marelui Sfat Național, iar mai apoi al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. Pentru cine nu  știe un amănunt important al mentalului nostru colectiv, Andrei Bârseanu este autorul poeziei „Pe-al nostru steag e scris Unire”, poem ce a avut un real succes între români și mai ales între oștenii români de pe fronturile primului război mondial. Paralel cu activitatea desfășurată de el în Transilvania, Andrei Bârseanu a menținut legăturile cu intelectualitatea din România. Viața acestuia s-a împărțit în două perioade importante ale vieții sale: perioada brașoveană, cea în care a fost un eminent profesor și director al Școlilor comerciale, autor de manuale, președinte al Societății de lectură a elevilor, interpret în prima reprezentație a operetei „Crai nou” de Ciprian Porumbescu, folclorist, literat, și cealaltă perioadă a vieții, cea sibiană, când, din 1905, timp de cinci ani a fost vicepreședinte, iar din 1911, zece ani președinte al ASTREI. O perioadă importantă pe care amarcat-o cu personalitatea sa impunătoare! Câteva alte repere ale vieții sale merită menționate. Cum spuneam anterior, Andrei Bârseanu se naște la Dârste, lângă Brașov, la 17 octombrie 1858, ca fiu al preotului Toma Bârsan. Școala primară a început-o în satul natal avându-l drept dascăl pe Niculae Crisbășeanu. A continuat să învețe la aceeași școală până la vârsta de doisprezece ani și a avut ocazia să cunoască și să asimileze din pruncie creația populară și tradițiile specifice arealului său natal. Din anul1870, va continua școala generală la Brașov, cu Gheorghe Bellissimus, un cunoscut director al școlilor elementare brașovene, locuind în casa unchiului său după mamă, faimosul brașovean dr. Ioan Meșotă, devenit director al gimnaziului brașovean și mare personalitate a culturii brașovene. Andrei Bârseanu va continua studiile sale gimnaziale la „Școlile Centrale gr. or. Române” din Brașov, cum se numea pe atunci viitorul liceu „Andrei Șaguna”, actualulș Colegiu Național Liceal „Andrei Șaguna”, bucurându-se de ajutorul neprețuit al lui Ioan Lapedatu, conducătorul societății de lectură a elevilor.  Între anii 1878-1881, Andrei Bârseanu își continuă studiile, cu studii universitare urmate la Viena și la Munchen, luând licențe în litere și filosofie. În timpul studiilor urmate la Viena, l-a cunoscut pe Jan Urban Jarník, viitorul filolog și filo-român de origine cehă, membru de onoare al Academiei Române, cu care a legat o trainică prietenie. Tot aici, la Viena, se remarcă în cadrul „Societății România Jună”, ajungând să fie numit președinte al comisiei literare, vicepreședinte fiind viitorul istoric Dimitrie Onciul. Tot aici, leagă o prietenie trainică cu Ciprian Porumbescu, alături de care alcătuiește un cvartet vocal, şi lanseză celebrul imn „Pe al nostru steag e scris unire”, pentru care Bârseanu scrie versurile iar Ciprian Porumbescu, muzica. Cei de generații mai „coapte” îl cunosc foarte bine!

În anul 1881, Andrei Bârseanu revine la Brașov ca profesor la „Școlile centrale române gr. or.” Din anul1886 până în 1904, conduce destinele școlii comerciale organizate în cadrul școlilor centrale, devenită apoi „Școala superioară de comerț Andrei Bârseanu”. Se bucură, încă de la început, de mare apreciere și în 1905, cu prilejul inaugurării Muzeului etnografic din Sibiu, este numit vicepreședinte al ASTREI, iar din 1908, devine membru al Academiei Române, înlocuindu-l pe Iosif Vulcan, care murise antyerior, în anul 1907. În anul 1911, în cadrul adunării jubiliare a ASTREI, ținută la Blaj, este ales președinte al acestei prestigioase organizații, pe care a condus-o până la moarte. Andrei Bârseanu a desfășurat, până la sfârșitul vieţii lui, o bogată activitate pe tărâmul propagării și propășirii culturii naţionale românești. A colaborat asiduu la publicaţiile „Gazeta Transilvaniei” (Brașov) și „Transilvania” (Sibiu), al cărui redactor și director a fost între anii 1914-1919. Pentru meritele sale incontestabile în arealul cercetării știinţifice și pedagogice a primit două premii ale Academiei, iar filosoful și psihologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) și-a ales ca subiect al discursului său de recepţie la primirea în Academia Română (1923) „Andrei Bârseanu și naţionalismul”. În ASTRA, Andrei Bârseanu și-a găsit locul, menirea și un vast punct de acțiune pentru multitudinea preocupărilor sale. Ca profesor și pedagog, ca inspector școlar, a întemeiat școli sătești, a tipărit abecedare, broșuri și calendare pentru cei mulți, a întemeiat biblioteci sătești, a răspândit ziare. Meșter neîntrecut al cuvântului, impresiona profund auditoriul, conferințele sale fiind adevărate sărbători. Acestea erau străbătute de un entuziasmant patriotism, transmiteau cunoștințe dintre cele mai variate. Dar subiectul cel mai drag și des abordat pentru el era istoria și cultura națională. Întru binele și ridicarea neamului, a organizat reprezentații teatrale, concursuri de cântece, dansuri și port popular, pentru păstrarea și promovarea tradițiilor neamului.

Punându-și în valoare și folosindu-se de bogatele sale cunoștințe etnografie și folcloristică, a participat la alcătuirea expozițiilor tematice ale ASTREI, atât cu obiecte din propria colecție, cât și ca îndrumător al acestora. Andrei Bârseanu recenzează pentru „Enciclopedia” românească diferite lucrări despre și din folclor, recomandând unele din acestea pentru a fi incluse în „Biblioteca poporală a Asociațiunii”. În multitudinea preocupărilor sale pe linia ASTREI, Andrei Bârseanu a dovedit  reale și solide calități de economist. Prin eforturile sale, se întemeiază o secție economică cooperatistă, unde se țineau și conferințe subvenționate de marele filantrop Vasile Stroescu, cu multă teamtică aplicată. Tot atunci, la Sibiu, se înființează o cooperativă de consum cu numeroase filiale și care a purtat chiar numele lui Andrei Bârseanu. Deși fără a avea o stare materială  prea fericită, a refuzat permanent onorariul ce i se cuvenea pentru postul de președinte al ASTREI, fiind una devărat „filantrop al faptelor”.Pe plan didactic, colaborează și conduce, alături de Ioan Popea, valoroasa publicație școlară „Școala și familia”, revistă unde publică mai multe studii de interes didactic, alături de alte studii publicate în anuarele școlii. Cea mai importantă lucrare a sa, premiată de Academia Română a fost „Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov”, editată la Brașov în anul 1902. Pe plan folcloric, se dovedește a fi un mare culegător și cercetător al folclorului din Țara Bârsei. Un studiu scris în limbă germană la anul 1908, „Die rumanische Volkdichtung”, publicat într-o revistă transilvăneană, prezintă genurile folclorice și confirmă competența sa în  domeniu. Acesta a fost precedat de valoroasa culegere de colinde intitulată „Cincizeci de colinde adunate de școlarii de la școlile medii române din Brașov”, publicată la Brașov în anul 1890. De un succes îndelungat s-a bucurat culegerea sa de snoave „Din traista lui Moș Stoica. O sută și una de minciuni poporale din Țara Ardealului” apărută sub pseudonimul Sandu Pungă Goală „dascăl și fecior de popă”. În vederea realizării studiilor de folclor românesc în Ardeal a colaborat cu prietenul său Jarník. Paralel cu activitatea dinTransilvania a menținut legăturile cu intelectualitatea din România. A publicat traduceri, cum ar fi „Călătoria lui Stanley prin Africa Centrală”, traducere după R. Roth, sau Insula Morților, nuvela lui R. Voss. Între anii 1887-1888, a redactat cu I. Popea „Școala și familia”, ziar pentru părinți și învățători, iar în colaborare cu D. Făgărășanu, a tipărit o geografie pentru școlile secundare după D. Laky. În anul 1890, a scos „Cincizeci de colinde”, iar în 1902, a tipărit „Istoria Școalelor Centrale Române gr. ort.” din Brașov. În 1918, a devenit vicepreședinte al Marelui Sfat Național, iar mai apoi al Consiliului Dirigent al Transilvaniei cu sediul la Sibiu. A fost, inițial, delegat de către comitetul central al ASTREI, alături de dr. Octavian Rusu, să reprezinte ASTRA la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, însă, din cauză că era bolnav atunci, i-a nominalizat pe Corneliu Bardoși, locotenent colonel, și pe Ioan Banciu, casierul asociației, să reprezinte ASTRA la acel moment istoric.

A devenit membru al Academiei Române, iar în anul1922, cu puțin timp înainte de a trece la cele veșnice, a fost ales vicepreședinte al acestui înalt forum. Tot în aceeași perioadă a fost director regional al școlilor. Opera de referinţă a lui Andrei Bârseanu rămâne „Istoria şcoalelor centrale romane greco-ortodoxe” în care prezintă dezvoltarea şcolilor de la începuturi (1495-1900), sfaturile înţelepte ale lui Andrei Şaguna precum şi ale tuturor celor care au luptat pentru înfiinţarea şi susţinerea liceului, cea mai aleasă podoabă a învăţământului transilvănean, astfel încât însuşi Andrei Şaguna spunea „au sporit cu săracia noastră către îmbogăţirea spirituală”. Preşedinţia lui Andrei Bârseanu în „Asociaţiunea Transilvăneană” a fost una dintre cele mai rodnice pe parcursul celor 60 ani de existenţă a acesteia. El aducea la conducerea societăţii calităţi morale şi sufleteşti, care vor vesti de-a pururi numele sau, posterităţii: dragostea pentru limbă, istorie şi cultură. După moartea sa, în anul 1925 în „Biblioteca poporală a Asociațiunii”, la Sibiu, a apărut o altă culegere sub titlul „Snoave, chiuituri, povestiri”., conținând „42 de cântece și strigături, 1 colind, 1 închinare cu paharul și 1 snoavă”. Andrei Bârseanu trece la cele veşnice la Bucureşti, în vara anului 1922, în ziua de 19 august, urmând a fi  înmormântat în cimitirul central din Sibiu, iar după zece ani, Catinca Bârseanu, soția sa, reușește să reînhumeze rămășițele sale pământești la Brașov. Mormântul lui Andrei Bârseanu se află la vechea biserică a românilor din Cetatea Veche a Brașovului, la Biserica „Sfânta Parascheva”, din Groaveri. La 1 martie 1998, moment prilejuit de comemorarea celor 75 de ani de la moartea sa, pe casa părintească din Dârste a lui Andrei Bârseanu a fost dezvelită o placă comemorativă, cu sprijinul avocatului Petre Tănase, ing. silvic Gheorghe Barbu, prof. Costantin Moarcăș, prof. Petru Istrate din partea Despărțământului ASTRA Brașov și preoții Iosif și Vasile Bogdan. O altă placă comemorativă a fost dezvelită cu un an înainte, în 1997, pe clădirea Colegiului Național Economic  „Andrei Bârseanu” din Brașov.

Andrei Bârseanu a lăsat generaţiilor de astăzi și viitoare un mobilizator testament, care trebuie urmat de toţi cei care își iubesc ţara: „A ne mulţumi cu rezultatele de până acum, oricât de strălucitoare ar fi ele, și a ne odihni pe laurii biruinţei, crezându-ne dispensaţi de orice osteneală pentru viitor, ar fi cea mai mare greșeală pe care am putea-o face”. Acest testament trebuie transmis din generaţie în generaţie, dar cu deosebire de către generaţiile tinere din zilele noastre.” Numele său a fost ales ca „patron spiritual” a două licee, unul cu profil economic din Brașov și unul teoretic din Târnăveni.Numele său mai este purtat de o stradă din Brașov și de una în București. Cel puțin de acestea două știu eu. E posibil să mai fie și altele.Dezinteresul actual destul de evident din spațiul public pentru personalitatea lui Andrei Bârseanu poate fi explicat prin faptul ca acesta nu a cautat vreodată „lumina reflectoarelor” vremii sale prin ieșiri „zgomotoase” la rampă, prin soluții ultimative sau prin controverse politice majore. Proiectele sale de cultură, duse pe tarâmul ideii naționale, s-au născut, în cazul său, în liniștea unui birou și au fost transformate în practică fără uzul unor „tonalități” inflamate.

Cazul său devine, astfel, simptomatic pentru cărturarul român „cuminte”, care si-a asumat total prioritățile timpului său. Nicolae Iorga îl va intui foarte bine pe Andrei Bârseanu, atunci când, pomenindu-l, va spune că a fost așa cum timpul i-a cerut să fie. Pentru astăzi vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Popa, Silvia, „Astra şi Andrei Bârseanu”, în „Astra. 130 de ani de la înfiinţare, Biblioteca Astra, Sibiu”, 1992

Rusu, Dorina N. -„Membrii Academiei Române, 1866-1999”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003

Gazeta Transilvaniei, nr. 83 din 24 august 1922

https://cultura.sibiu.ro/personalitati/details/barseanu_andrei

https://www.saguna.ro/beta/personalitati

Andrei Bârseanu

https://www.globalinfo.ro/z/biografie_andrei_barseanu.htm

https://tribunainvatamantului.ro/personalitatea-lui-andrei-barseanu

http://www.cuvantul-liber.ro/news/105979/61/Andrei-Barseanu-figura-emblematica-a-culturii-romane-i-astrist-de-marca

http://www.dacoromania-alba.ro/nr67/gazeta.htm

https://www.facebook.com/barseanu/photos/a.1848696065241402/2260486470729024/?type=3